E dimineață, managerul vine la serviciu, nu ca de obicei, ci mult mai devreme. Paznicul de la intrare, îi zice cu mirare și admirație:
-Pavel, ce exemplu minunat sunteți pentru angajați! Cu cinci minute în urmă am avut schimbul de ture. Să apari la locul de muncă la 06:05 este un record! Nici șeful nu vine atât de devreme la serviciu.
-Ești sigur că nu e nimeni? – întreabă bărbatul, uitându-se într-o parte, apoi în alta.
-Jur că nu-i nimeni, dar ce s-a întâmplat? De ce vă ascundeți?
-Aseară am venit acasă, soția mă aștepta la ușă, mi-a legat ochii și mi-a zis: „Atunci când o să te chem în camera de zi, scoate eșarfa de la ochi și intră. Ți-am pregătit o surpriză.”
-Păi, asta e mișto!
-Aha, nu am cuvinte! Ascultă ce a urmat. Ea mă cheamă blând: „Pisi, vino la mine…” Eu am înțeles aluzia, intru în camera de zi, iar acolo baloane, masa întinsă, rudele, colegii, preotul. Ieri a fost aniversarea căsătoriei! Ea a decis să organizeze o petrecere cu toți prietenii și cunoscuții noștri.
-Ce noroc aveți de soție!
-Mdaa, acum nu mă pot uita în ochi la soacră-mea, și la serviciu mi-e rușine să vin.
-A-ți întrecut măsura cu paharele? Se mai întâmplă, cu toții suntem vinovați.
-Nu ai înțeles… Să fi văzut în ce hal m-am târât în cameră, mieunând și mergând în patru labe. Pe Adam erau mai multe haine, decât pe mine în acel moment. Ce mai surpriză, Doamne ce rușine îmi este!