Comunicarea cu copiii este o sursă inepuizabilă de umor, spontaneitate și experimente de limbaj:
Sunt mamă a unui băiețel minunat. Prin casă umblu mereu îmbrăcată în blugi sau haine sport. Recent, am avut o întâlnire importantă și am îmbrăcat o rochie. După, m-am dus imediat să-l iau pe fiul meu de la grădiniță (2 ani și 7 luni). Ajungem acasă, îmi scot haina. El se uită la mine, îmi analizează rochia, apoi ridică sprâncenele și plin de uimire îmi zice:
-Mami, tu ce ești o tanti?
***
Maria, 5 ani. Se pregătește să iasă la plimbare. Îi ia prea mult să-și încalțe cizmele.
-Maria, încă pe prima o încalți?
-Nu, pe a doua. Acuș o voi încălța pe prima…
***
Îi spun lui Matei (3,5 ani):
-Dacă vei mânca prea multă înghețată, te vei îmbolnăvi. O să ai dureri în gât, vom unge cu unguent care miroase urât și vom pune înjecții în poponeață!
-Mamă, dar poponeața ce vină are?
***
-Mami, dă-mi pensula pentru desen.
Mama îi dă pensula pentru desen.
-Nu, nu de asta!
-Dar de care, puiule?
-Păi, de aia cu care îți mături sprâncenele!
***
Coada este atașată la animale din spate. De exemplu, vaca se termină și începe ea.
(Anca, 4 ani)
***
-Tată, câți centimetri cântărește un jeep?
-În centimetri se măsoară lungimea sau înălțimea. Iar greutatea – în kilograme. Un jeep cântărește aproximativ trei tone. Aceasta este trei mii de kilograme.
-Uau! Cât este de lung!
***
Băiețelul Andrei merge cu mama în mașină. Andrei:
-Vai, dar de ce am sărit așa?
-Acolo era un limitator de viteză, nu l-am observat…
-Și noi l-am ZDROBIT?
***
-Când bunica era mică, totul în jur era cenușiu și incolor, iar când tu și mama erați mici, deja au început să apară culorile, dar erau încă neclare, nu așa cum sunt acum.
-De ce ai decis așa?
-Am văzut în poze!
***
Mirela (3 ani) îl întreabă pe bunel:
-Unde este părul tău?
-Mi-a căzut.
-Dar de ce nu au rămas găuri?
***
Praful de spălat este de obicei adăugat în mașina de spălat. Dar ce se întâmplă dacă este turnat în supă, nu știu. Pentru că încă nu am încercat!
(Daria, 5 ani)