Într-o zi de weekend, un bărbat a decis să se odihnească, și-a pregătit o gustare, și-a turnat un păhărel de tărie… Stă la masă, se bucură, când vede cineva intră pe poartă. Vecinul aleargă într-un suflet, și nu cu mâinile goale, ci cu două găleți.
-Bună, vecine, pot să iau două găleți cu apă de la tine din fântână? Am mare nevoie.
-Ia cât poți duce, doar știi că nu sunt zgârcit.
Vecinul a luat două găleți cu apă și a fugit acasă. Peste câteva minute se întoarce și strigă încă de departe:
-Vecine, eu m-am întors, pot să mai iau niște apă?
-Desigur, ia cât ai nevoie.
Vecinul a luat două găleți cu apă și iar a fugit spre casă. Dar în câteva minute iar s-a întors:
-Sunt iar eu, pot să mai iau două găleți cu apă? Mai mult nu mai vin.
-Hai du-te și ia!
Bărbatul a căzut pe gânduri, unde cară vecinul atâta apă. A fugit după el și se uită peste gard. Vecinul toarnă apa din găleți în fântâna lui și se uită în ea. „Ce deștept, vrea să-și umple fântâna cu apa mea!” – s-a indignat bărbatul și s-a întors acasă. După câteva minute, vecinul îl ajunge din urmă:
-Ascultă, mai am nevoie de încă două găleți cu apă și gata! Sigur, este ultima oară!
-Nu, mai mult nu-ți dau!
-Te rog, am mare nevoie!
-Nu-ți dau și gata! Nu mă mai ruga atât!
-Dacă vrei mă pun în genunchi! Soacră-mea a căzut în fântână, stă acolo la fund, apa îi este până la gât deja, exact încă două găleți nu-mi ajung!