Atunci când o duci la prima întâlnire la restaurant… Mulți bărbați mă vor înțelege!

Am cunoscut o fată. Carmen – o frumoasă cu ruj aprins, în blugi sexy. Evident, una din alea care necesită atenție și cheltuieli mai mari. Pri urmare, chiar la prima întâlnire am invitat-o la un restaurant bun. Nimic nu captivează o fată frumoasă ca un restraurant bun, știu asta cu siguranță.

Carmen întârzia. Eu eram foarte flămând, dar am ales să procedez ca un gentleman, așa că așteptam și răbdam. Am reușit să studiez meniul, unul minunat și am observat cele mai bune feluri. Scumpe, bineînțeles. Nu sunt prea bogat, dar știu o regulă importantă: femeia trebuie cucerită din prima, luată cu asalt fermecător, amețită cu un pahar de vin bun și mâncare scumpă pe farfurii elegante. Contează foarte mult perseverența. În cazul lui Carmen, eram pregătit pentru o luptă serioasă.

În sfârșit, a apărut, pășind cu încredere pe tocurile înalte și iluminând încăperea cu manichiura ei.

Am pus meniul în fața ei:

-Aici totul e foarte gustos, dar mai întâi ce zici de niște vin. Privește, acest vin italian roșu – pur și simplu extraordinar. Sau poate unul fran…

-Nu nu, – mă întrerupe Carmen. – Eu nu beau vin. Acesta conține carbohidrați, alcool etilic, e foarte dăunător.

-Aha, – răspund eu. -Dumnezeu cu el, cu vinul. Hai să mâncăm ceva omenește!

Carmen se uită în meniu și bolmojește:

-Deci, aici sunt doar proteine, acestea sunt polizaharide, aici este gluten, care duce la obezitate. Aici sunt numai agenți cancerigeni… Toate acestea sunt foarte dăunătoare organismului. Nici nu știu ce să comand…

-Carmen, poate o salată?

-Salată? Poate…

Se apropie chelnerul, Carmen zice:

-Ei bine, vă rog o salată din asta, doar că fără ulei, fără sare și fără măsline. Da, și să nu puneți cașcaval acolo! Eu nu mănânc cașcaval, sunt vegetariană.

Chelnerul îi propune amabil:

-Poate doriți ceva simplu, doar frunze de salată cu niște roșii tăiate? Și puține semințe de pin deasupra?

-Bine! – răspunde ea. – Doar că fără semințe, sunt foarte calorice! Și încă ceva… aș dori să aflu, de unde sunt aceste roșii și frunzele de salată, unde au fost crescute?

Chelnerul îmi aruncă o privire compătimitoare, îi zâmbește:

-Imediat aflu.

În timp ce el pleacă, eu îi fac câteva complimente lui Carmen, dar ea parcă nu mă aude, ea dă din cap și se strâmbă:

-Aici la ei aerul este foarte uscat, este dăunător pentru piele.

-Mmm, nu am știut…

-Și mirosuri de la bucătărie!

-Păi, este un restaurant.

-Da, dar părul se va îmbiba cu ele!

Chelnerul revine:

-Am aflat. Roșiile sunt din Spania, salata este din seră, de la noi din țară.

-Ooo, nu! – se supără Carmen. – În sere nu se știe cum le cultivă, acolo sunt numai nitrați. Iar roșiile cu siguranță sunt pline de pesticide, iar asta provoacă cancer. Nu vreau salată de-a voastră…

-Carmen, măcar ceva alege? – o rog eu.

-Hmm. Se poate niște apă.

Chelnerul tocmai pornește, când Carmen îi strigă:

-Dar necarbogazoasă! Acidul carbonic este dăunător ficatului și pancreasului!

În câteva clipe, chelnerul îi aduce un pahar cu apă. Carmen bea, se încrețește:

-Îmi pare că este de la robinet… Un restaurant teribil, totul e teribil! Dar tu de ce nu mănânci?

-Știi, tocmai mi-am amintit, am o întâlnire foarte importantă…

-Ce întâlnire?

-Cu psihoterapeutul. Comunicarea cu astfel de fete este foarte dăunătoare, duce la depresie.

Am plătit pentru apă, l-am bătut pe chelner prietenos peste umăr, am ieșit în stradă. O jumătate de oră mai târziu deja stăteam într-o altă cafenea și mâncam o bucată mare de carne cu cartofi prăjiți. Singur, în tăcere, cu lăcomie.