”Mulți oameni trăiesc ani de zile într-o atmosferă de violență verbală, dar nu bănuiesc că ceva este în neregulă, deoarece insultele și umilința au devenit deja parte din viața lor”, susține Patricia Evans, autoarea cărții ”Agresiunea verbală: cum să o recunoști și să o învingi”.
Între timp, un astfel de stil de relații poate aduce o traumă serioasă psihicului – creierul nostru percepe agresiunea verbală ca și violența fizică. ”Aceasta nu este o exagerare, creierul nostru, după cum arată tomografia computerizată, nu vede diferența dintre violența fizică și agresiunea verbală” – spune Evans.
Alte două consecințe grave ale agresiunii verbale – umilința constantă ne distruge respectul de sine și ne afectează puterea de concentrare.
Agresiunea verbală nu înseamnă neapărat abuz brutal, strigăte și amenințări. Observațiile și insultele ”pline de umor”, cererile sub formă de ordin, rănesc nu mai puțin. Iată câteva exemple de agresiune verbală, despre care ar fi bine să știi:
Refuzul sau tăcerea. Cum gândește agresorul: ”Am ceea ce-ți trebuie și pot să-ți dau sau să nu-ți dau. De aceea controlez situația.”
Opoziția. Acționând contrar solicitărilor și dorințelor tale, agresorul este încrezut: ”Pot să gândesc și să iau decizii pentru amândoi. Tu gândești greșit, eu am dreptate. Dacă te fac să te îndoiești de tine, îmi va fi mai ușor să te controlez.”
Devalorizarea. Fără a acorda importanță cuvintelor și acțiunilor tale, numindu-le ”stupide”, agresorul insistă că ultimul cuvânt ar trebui să fie al lui.
Insultele ”pline de umor”. Numind insultele ”doar o glumă”, agresorul are în minte: ”Mă bucur să văd cum te-au rănit cuvintele mele. Pot să spun ce vreau. Țin situația sub control.”
Învinuirile. Declarându-ți că tu ești de vină pentru că te-a insultat, agresorul vrea să te facă să gândești: ”Tu ești vinovat(ă) că te doare și că vorbesc cu tine așa cum vorbesc, de aceea, nu eu ar trebui să-mi schimb comportamentul.”
Ignorarea. Întrerupând brusc discuția, ignorându-ți cuvintele, agresorul subliniază: ”Nu sunt obligat să-ți respect opinia și să-ți răspund, ești o persoană neadecvată, de aceea, închei discuția când vreau.”
Observații și critică. Judecând și criticând, agresorul primește o altă decizie de a-ți înrobi voința: ”Când îți spun că nu așa gândești și acționezi, încep să te controlez.”
Cum să te aperi?
1.Ascultă-te. Ascultă cum îți vorbesc oamenii. Ți se spune sau se decide în locul tău, ce fel de persoană ești sau ce ar trebui să faci? Nimeni înafară de tine nu poate să știe sau decide ce îți dorești, ce să gândești sau ce să simți! Ai încredere în primul rând în propriile sentimente și emoții.
2.Încetează să te învinuiești. Trebuie să realizezi că agresiunea nu este vina ta, ci problema psihicului celui care te agresează.
3.Împotrivește-te. Nu are sens să explici sau să te justifici, începe să stabilești limite.
4.Găsește un grup de susținere. Este important să găsești pe cineva, cu cine ai putea vorbi despre situația ta, să împărtășești ce ai pe suflet, pe cineva din apropiați, prieteni sau un psihoterapeut competent.
5.Nu încerca să-l schimbi pe agresor. Omul este capabil să se schimbe spre bine, doar dacă își dorește asta cu adevărat. Tu nu îl poți schimba doar cu propriile eforturi. În schimb, te poți trata cu respect și grijă pe tine însuți.