Citiți câteva lucruri obișnuite văzute de la înălțimea anilor trăiți.
Acum mulți ani în urmă îmi începeam ziua răsfoind reviste mondene despre secretele frumuseții starurilor, modă, alimentație sănătoasă și sport. Decupam din ele texte despre 100 de metode de a-ți bucura bărbatul.
Am crescut, dar obiceiurile au rămas aceleași, doar că acum citesc despre ”1000 de metode pentru tinerețe veșnică” și secretele unei îmbătrâniri corecte sau alte postări inutile. Dacă aveți acum în jur de 30 de ani, vă sfătuiesc să nu vă cheltuiți lupta pentru a participa la această cursă, vârsta oricum va învinge.
Îmbătrânirea e un eveniment frumos…
În prima jumătate a vieții mele am dus o luptă acerbă pentru tinerețea veșnică. Și îmbătrânirea a învins. De ce mi-am risipit viața atât de inutil? Trebuie să recunoașteți imediat realitatea și să vă bucurați de viață…
Toți acești ani am purtat o mască a unei alte persoane: sociabilă, fără complexe și libertine, mai stilată și mai tânără. Vopsirea părului încărunțit, examinarea excesului de grăsime etc. este doar începutul listei maratonului de frumusețe și tinerețe. Și acum îmi spun: oprește-te.
Acum doi ani am început să îmi port părul natural. Prioritățile mele nutriționale sunt gustoase și pline. Am adăugat de atunci 10 kilograme, care nu dăunează stării mele și nu-mi pasă.
Nu am mai reînoit abonamentul la fitness, deoarece din tot ce e sport îmi place doar alergatul cu câinele dimineața. Conținutul trusei mele cosmetice a fost redus la fond de ten, creion de sprâncene și rimel.
Sunt o femeie fericită de 53 de ani, dar în suflet am 30 de ani constant. Îmi observ ridurile, grăsimea și pigmentarea pielii. Nu mă refer la aspectul exterior, ci la ceea ce simt. Aspectul îmi trădează vârsta biologică, iar acest lucru nu împiedică sufletul meu să se simtă de 30 de ani.
Și asta e tot …
Sunt prea bătrână ca să fiu perfectă. De aceea îmi rezerv dreptul de a decide:
Să tac sau nu.
Dacă am o opinie, o voi exprima fără teama de a fi înțeleasă greșit și cu siguranță fără să mă gândesc la ce cred alții despre mine.
Să vă faceți griji pentru aspect sau nu.
Soțul meu (apropo, sunt căsătorită) m-a invitat la o cafenea pentru micul dejun. Am început să mă pregătesc și am văzut că șamponul s-a terminat, iar pantalonii i-am purtat de câteva ori. Câțiva ani în urmă, aș fi găsit o scuză pentru a nu ieși.
Iar astăzi mă gândesc: “Fir-ar să fie, iubitul meu m-a invitat la o cafenea. E vreo problemă? La urma urmei, m-a văzut dimineața și vrea să petreacă timpul cu mine. Contează oare cum se vor uita alții la mine? Apropo, nu mi-am călcat nici bluza. Nu mai calc hainele, e sufficient să fie curate.
Să te lași pradă slăbiciunilor sau nu.
Cine a spus că acestea sunt slăbiciuni? Nimeni nu a interzis realizarea dorințelor. Nu mi-e rușine să asculta Rihanna și să cânt împreună cu ea. Să mănânc tarta preferată la miez de noapte, dacă asta vrei că nu este deloc rușinos. Nu mi-e rușine nici să privesc de 70 de ori același serial și să plâng în hohote la aceleași scene.
Să purtați pantofi la modă, dar incomozi sau nu.
Încălțămintea este pentru confortul mișcării. Este obligatoriu să fie confortabilă, ca mărime și sezon. Sănătatea picioarelor mele este mai importantă decât nervii estetelor.
Să justificați mizeria din casă sau nu.
Nu m-am angajat ca servitoare pentru a face curat mereu. Aceasta este casa mea și criteriile de curățenie le aleg singură. Voi avea dispoziție – voi curăța.
Să aduni lucruri inutile sau nu.
Am scăpat de noțiunile de “pentru mai târziu” și “va trebui cândva”. Dacă în acest moment nu știu dacă este util acest lucru, locul lui este în gunoi.
A fi optimistă etern sau nu.
Nu voi pierde timp prețios căutând ceva bun într-o persoană putredă. Nu trăiesc pentru asta. Punct.
Sunt prea bătrână ca să-mi pierd energia pe multe lucruri.
Stop! Ascultați dorințele voastre. Alege doar ce te face fericit, nu: “necesar”, “întotdeauna a fost așa”, “moralitatea nu permite”.
Trăiți o viață plină și fericită!