În sfârșit am înțeles ce este pacea interioară. Scapă de griji, conștientizând…!

Cât este de bine să te simți calm și fericit, chiar și atunci când afară ninge abundent sau este furtună? Să ai senzația că stai la umbra unui copac bătrân într-o zi însorită? Și câte milioane de secunde trebuie să trăiască sufletul tău, pentru ca să devină de nedoborât la fel ca acest copac?

Pacea interioară nu înseamnă să fii indiferent față de viața ta, dar să fii indiferent față de fricile și de furiile care în multe situații ale vieții îți mănâncă sufletul.

Să-ți depășești fricile și să înțelegi că furia și ura nu pot fi un mod de viață, ci doar un sentiment în anumite situații, acest lucru, de fapt, înseamnă să fii indiferent față de jocurile murdare, pe care ți le oferă uneori viața.

Aceasta înseamnă o indiferență totală față de necesitatea de a dovedi mereu ceva cuiva sau de a demonstra că tu nu ești așa cum crede cineva despre tine.

Aceasta este o indiferență totală față de competiții, lupte, maratoane… Doar pentru că nu trebuie să câștigi cu prețul sănătății și a fericirii…

Ai câștigat deja mai mult decât o competiție, atunci când ai realizat că nu ești interesat să fii mai bun decât cineva, trebuie doar să fii tu însuți…

Și dacă faci ceva bine, atunci o diplomă care confirmă acest lucru nu ți-e de niciun folos… Au nevoie de diplome cei care nu neapărat fac ceva foarte bine, dar vor să creeze o astfel de iluzie…

Pacea interioară nu vine odată cu vârsta, ci ca un semn de conștientizare…

Continui să te dezvolți, dar scapi odată și pentru totdeauna de agitație, de anxietate, de așteptarea că cineva te va lăuda…

Stai sub copacul vieții tale și înțelegi că acesta este viața la care ai visat, fără să o trăiești după șabloane sau modele străine.

Îți doresc să ai pace-n suflet…

Găsește-ți copacul, raza ta de soare și calea ta pe acest pământ…

Și fii însuți … întotdeauna fii însuți…