Pilda: Concluzii pripite

– Dragă Vasile! Am văzut-o pe soția ta în oraș , a spus o vecină cu ironie.
– Și ce dacă? Galina a mers să cumpere scutece pentru viitorul nostru copil. Nu ai observat că așteptăm un bebeluș? – a zâmbit omul.
– Am observat, bineînțeles! Dar ea nu cumpăra scutece dar se îmbrățișa în mijlocul străzii cu un tip binefăcut …
– Nu te cred! Toată lumea știe că tu ești o bârfitoare mare. Caută-ți de drumul tău! – Vasile s-a supărat.

Strângând pumnii, omul a intrat în casă. De furie, a început să meargă înainte și înapoi, fără să-și găsească locul. Dacă vecina are dreptate? Nu, acest lucru nu este posibil!

– Ce-i cu tine? Crezi această bârfitoare – a râs mama. – Te îndoiești de Galina?
– Nu! Dar, totuși, nu este foarte plăcut să asculți așa ceva…
– Ține minte, fiule: nu trebuie să faci niciodată concluzii pripite!
După ce s-a liniștit, Vasile a plecat să taie lemne mai departe. Pe neașteptate s-a apropiat Mitia, un prieten din copilarie.

– Bună, Vasile. Îmi pare rău, am o veste proastă pentru tine … – tipul a coborât capul. – N-am vrut să-ți spun, dar apoi m-am răzgândit. Trebuie să cunoști adevărul.
– Nu mă ține în suspans, spune odată! – exclamă Vasile.

– Azi am văzut-o pe Galina. Nu știu, n-aș fi crezut niciodată dacă mi-ar fi spus cineva … Soția ta te înșeală. Ea stătea în cantină cu un bărbat frumos. Ar fi trebuit să-i fi văzut cum se îmbrățișau și vorbeau. Cred că Galina așteaptă copilul de la el, a concluzionat Mitia.

– Mulțumesc, frate! Nu ești primul care mi-a deschis ochii. Mulțumesc! – a spus Vasile cu amărăciune.
După ce a intrat în casă, Vasile a scos din garderobă toate lucrurile soției și le-a aruncat în curte.
– Fiule! Vino-ți în fire! Doar știi că Galina te iubește foarte mult. Nu este capabilă de înșelăciune și trădare. Nu face concluzii pripitee, permite-i soției tale să-ți explice! – a strigat mama.

– Ce poate să-mi explice? Nu vreau să o mai văd!
După ce a strâns toate lucrurile într-o grămadă, bărbatul a aprins un foc și a aruncat lucrurile Galinei pe foc. Mama plângea, dar omul încăpățânat nu voia să audă nimic în justificarea soției.

Curând, Galina a intrat în curte. Tânăra nu era singură, ci cu tipul cu care era văzută în oraș. Tinerii se țineau de mână, erau veseli. Privind cu atenție, Vasile l-a recunoscut pe fratele Galinei, care era căutat de câțiva ani și era considerat dispărut.
– Dragă! Avem o bucurie! S-a găsit fratele! Imaginează-ți că ne-am întâlnit întâmplător în oraș, Galina strălucea de fericire. – Ce faci? întrebă uimită, văzând cum ardeau hainele ei.
– Îmi pare rău! Este o neînțelegere, îți voi cumpăra altele, și mai multe! Vezi, niște zvonuri s-au răspândit, cică tu te primbli cu iubitul tău … Vasile își coborî capul.

– Cum ai putut să te îndoiești de mine și ai crezut ce se spune despre mine? – femeia era confuză. – Haide, frate, nu suntem bineveniți aici!

Întorcându-se, Galina, cu lacrimi în ochii ei, a ieșit din curtea lor. Soacra a vrut să iasă după ea, dar s-a oprit și l-a împins pe fiul ei să o facă:
– Ce stai ca un ciot? Ți-am spus? N-ai vrut să o asculți pe mama ta? Ai avut încredere în opinia străinilor și a făcut concluzii fără ca să știi adevărul! Fugi, cereți iertare de la Galina!

Galina și-a iertat soțul și s-a întors acasă. Vasile din această situație a învățat o lecție de viață. El nu a mai făcut niciodată concluzii pripite despre nimeni, a analizat întotdeauna situația, fiind condus de propria sa minte, și nu de cuvintele celorlalți.

Milana Lebedyova