Există o astfel de tehnică psihologică: dacă te simți rău, trebuie să faci ceva pentru a agrava situația. Apoi să revii la starea inițială. Și imediat va fi bine. Chiar dacă sunt aceleași condiții, în care recent era totul rău. Vei spune că sunt niște prostii? Ba nu! Am încercat această metodă și funcționează perfect.
Țin minte cum începusem să urăsc jobul pe care îl aveam. Îmi părea că nu mai pot, eram epuizată, la limita răbdării. Am găsit un alt loc de muncă (fără a abandona definitiv postul anterior). Am lucrat acolo o perioadă și mi-am dat seama cât de bine era înainte de a face schimbarea.
A început să-mi fie dor de ceea ce mă irita la nebunie cândva. Și ce părea un neajuns s-a tranformat ușor într-un avantaj. Este inutil să mai spun că, întorcându-mă la jobul vechi, m-am simțit extrem de fericită!
Omul are nevoie de o comparație constantă. Dacă nu există alternative evidente, creierul începe să se plictisească. Și începe să le ofere oamenilor iluzii, obsesii și capcane logice.
Atunci când oamenii sunt nemulțumiți de viață și tind să evite responsabilitatea, ei se alină cu ajutorul speranțelor la o minune. Iar personalitățile cu voință puternică într-o astfel de situație devin obsedați de super-idei.
Pentru a schimba ceea ce este „rău” și „neplăcut”, omul are nevoie de o anumită posibilitate de a alege. Îți este greu? Sau trist? Fă astfel încât să-ți fie și mai greu. Dar nu pentru mult timp și nu definitiv. Și atunci vei înțelege imediat cât de bine puteai să trăiești atunci când te gândeai că trăiești prost. Doar comparația îi permite omului să aprecieze cu adevărat ceea ce are.