De ce este periculos optimismul

Ați observat că unii oameni sunt în mod nejustificat optimiști față de propria persoană?

De exemplu, majoritatea cred că ceva rău este mai puțin probabil să se întâmple cu ei, decât cu alții. Sau li se pare că sunt peste medie în ceea ce privește lucrul sau relațiile. De asemenea, suprinzător sau nu, mulți consideră că stima lor de sine este prea scăzută, iar stima de sine a altora este prea mare.

Ne apreciem foarte interesant pe noi înșine, lucrurile din jur și ne imaginăm viitorul. Avem implantată o rezistență internă adâncă pentru a anticipa lucrurile nedorite și o capacitate de a ne exclude din grupurile de risc.

Un optimism nejustificat în raport cu sine se reflectă și în evaluarea aspectului.

Un optimism ireal vine și din faptul că oamenii nu iau în considerare experiența altor persoane, mai ales dacă consideră că rezultatul viitor poate fi controlat. De exemplu, imaginați-vă că încercați să găsiți un loc de muncă. Veți face tot posibilul pentru a deveni un candidat atractiv: obțineți o experiență relevantă, elaborați un CV bun, crezând că aceste măsuri vă vor oferi mai multe șanse decât altor candidați.

Dar alții fac doar același lucru. Întreprind aceleași măsuri. Nu?

Acest lucru pare evident, dar suntem construiți astfel încât eforturile și avantajele noastre să ne pară mai valoroase, decât eforturile și avantajele altora.

Și întrebarea,”ce este mai profitabil: a fi optimist sau pesimist?”, nu este atât de simplă dacă o analizăm. Gândirea pozitivă nu este întotdeauna bună. În unele cazuri, realiștii, și chiar pesimiștii, trăiesc mai bine decât oamenii cu așteptări neîntemeiate de bine.

De exemplu, cei care așteaptă naiv de la o căsătorie “dragoste și înțelegere reciprocă până la moarte”, se pot înșela amarnic. Diferite studii au constatat că persoanele care au redus riscul de boli de inimă sunt mai susceptibile de a prezenta semne timpurii ale acestei boli. Iar studenții, care așteaptă în mod pozitiv o notă bună, rămân supărați după evaluare. În același timp, colegii lor de clasă, care își subestimează nivelul de pregătire, se simt ma bine când văd că totul nu este atât de rău.

Atitudinea pozitivă ne face prea încrezuți

În anii 1980, doi cercetători de la Universitatea din Michigan au descris o strategie pe care au numit-o “pesimismul defensiv”. Ei au descoperit că stabilind așteptări scăzute pentru sine și preconizând cele mai rele scenarii, pesimiștii și-au optimizat activitatea pe o varietate de sarcini.

Pesimismul de protecție nu este o strategie cnouă. Chiar și stoicii au insistat asupra “premeditării răului” cu mii de ani în urmă. Cu toate acestea, cuvântul “pesimism” a devenit aproape abuziv în timpurile noastre.