Sufletele care au trecut prin toate etapele nu se despart nici după moarte…
Conform cunoștințelor vedice antice, dragostea dintre un bărbat și o femeie se dezvoltă și trece prin șapte etape, între care nu există granițe clare. Ele pot curge lin una în alta sau, ca o explozie, pot apărea simultan.
I. Stadiul contemplaţiei.
Atenția unei persoane atrage o altă persoană de sex opus. Cel a cărui atenție este atrasă, îl distinge pe celălalt de cei din jur, privește atent, simte simpatie și creează involuntar situații care îi permit să se vadă mai des, pentru că întâlnirea îi provoacă bucurie.
II. Etapa de inițiere.
Unul dintre îndrăgostiți (uneori ambii) „își împroșcă” simpatia pentru celălalt: îi atrage în mod activ atenția într-o varietate de moduri, dorind să-i mulțumească, să facă o impresie favorabilă, interesantă.
III. Deschiderea inimii.
În această perioadă, înțelepții vedici o numesc „luna de miere”, deoarece „inimile ambilor îndrăgostiți se deschid și emană fluxuri de dragoste și tandrețe”. Una dintre cele mai fericite perioade din stadiul inițial al dezvoltării unei relații de dragoste – îndrăgostiții uită de tot ce este în lume și li se pare că și-au găsit sufletul pereche.
În această etapă, nu ar trebui să intri imediat în relații sexuale, „până când pasiunea devine slujitorul iubirii”, deoarece „pasiunea poate captura foarte repede inima, distrugând o floare foarte mică a iubirii” și ajunge în primul rând la a distruge dragostea. Anticii credeau că etapa de deschidere a inimii poate dura de la câteva luni la câțiva ani.
IV. Etapa de contact.
Perioada cea mai dificilă și responsabilă. Este necesar să găsim un teren comun la toate nivelurile – spiritual, intelectual, social, emoțional și fizic, ceea ce necesită răbdare și atitudine atentă unul față de celălalt.
În această perioadă, „inimile a doi îndrăgostiți se pot închide periodic” din motive de idealizare a celuilalt, frică sau acțiunea unei pasiuni excesive, prin urmare, o rupere internă sau externă devine posibilă. Dar și această etapă de dezvoltare a iubirii este finită.
V. Stadiul creaţiei.
Inimile iubiților „se deschid” și devin din ce în ce mai pline de căldură spirituală. Acum, soții sunt gata să creeze o familie completă, adică „să ducă acolo suflete care le vor deveni copiii”. Ei „creează o grădină a iubirii și au mare grijă de fiecare floare”, nu pun presiune asupra copiilor și nu încearcă să-i schimbe după bunul lor plac.
Odată cu debutul etapei creației, „inimile celor care iubesc nu sunt niciodată închise”.
VI. Etapa sacrificiului.
Îndrăgostiții sunt testați pentru dragostea lor. Pentru fiecare cuplu, testele sunt diferite, la fel ca măsura sacrificiului pe care-l fac. Sarcina vitală a scenei este distrugerea definitivă a ceea ce a fost creat artificial în relațiile dintre oameni, astfel încât să rămână doar iubirea.
VII. Etapa de armonie.
Inimile a doi oameni, parcă, sunt conectate împreună și nu există diferențe între ei – se află în aceeași matrice energetic-informațională, soții „au o singură inimă pentru doi”. Îndrăgostiții se simt unul pe altul la distanță. „Un flux de dragoste, ca o cascadă inepuizabilă, izbucnește în jurul lor, armonizând spațiul și timpul. Nici măcar durerea severă nu este capabilă să rupă beatitudinea iubirii. ” Sufletele care au ajuns în acest stadiu nu se despart nici după moarte.
Cei care au putut să treacă prin toate cele șapte etape ale dezvoltării iubirii ating perfecțiunea spirituală și, luminați, se întorc spre Dumnezeu.