Cele mai dureroase lovituri ți le provoacă oamenii apropiați! Apoi devin străini.

La o lecție, profesorul povestea despre oamenii dăunători. Psihologul enumera semnele: acești oameni îți devalorizează realizările și sentimentele. Te iau în râs și te pot înjosi în public. Cu bucurie îți observă fiecare eșec și nu ratează șansa să te ofenseze. Află informația necesară și o transmit altora sau o folosesc pentru a te lovi cât mai dureros cu timpul. Te impun să te justifici și consideră că le ești dator. De acești oameni trebuie să vă protejați, cel mai bine este să plecați. Nu are niciun rost să tolerați o asemenea atitudine. De la asta oamenii se pot îmbolnăvi și chiar pot ajunge la moarte.

Lecția a luat sfârșit. Un bărbat i-a adresat o întrebare psihologului: „Cum poți să pleci? Cum așa? Dacă ești nevoit să comunici cu un astfel de om?” Psihologul i-a mai explicat încă odată, că organismul are de suferit în urma unei astfel de relații. Sănătatea este mai importantă decât dorința de a fi bun cu alții! Bărbatul a răspuns cu tristețe, că soția îl ofensează și îl înjosește. Îi observă toate eșecurile și îl numește „stângaci” sau „idiot”. Îi povestește mamei sale lucruri intime despre căsnicia lor. Este imposibil să discute ceva cu ea, căci aceasta începe să se certe. Bărbatul a povestit totul cu amărăciune, iar apoi a adăugat că deja a suferit două atacuri de cord.

Apoi s-au apropiat și alți ascultători. Unul a spus: „La mine așa este mama!”, „Este o copie a surorii mele”, „Exact așa se comportă soțul meu”… După cum s-a dovedit, astfel se comportă anume oamenii apropiați. Cei străini nu își permit să o facă, iar cei apropiați te lovesc acolo unde te doare mai mult. Cei mai dăunători oameni s-au dovedit a fi cei apropiați!

Agresivitatea intraspecifică este mult mai gravă decât agresivitatea între specii; acest fapt este bine cunoscut de către zoopsihologi. De cei străini se tem mai mult decât de ai lor. Cel străin imediat îți va răspunde corespunzător. Te poate lovi sau te poate ofensa înapoi. Iar al tău este inofensiv. Și îl poți jigni cât vrei. Îl înțelegi mai bine și îi cunoști punctele vulnerabile. Acolo și îl lovești. După care îți „presează” conștiința și simțul responsabilității. Îți amintesc: „Suntem același sânge. Nu poți pleca!”

Oamenii apropiați care se comportă în acest mod, încetează să mai fie apropiați. Agresorul și victima devin străini. Dacă ești nevoit să rămâi într-o astfel de relație, trebuie să te distanțezi. Să nu le mai oferi informația atât de așteptată, să nu aștepți ajutor și înțelegere, să nu le deschizi sufletul… Și să continui să ai grijă de ei de la distanță, dacă nu ai altă ieșire din situație. Nu există altă metodă de a te salva…