Am lucrat ca avocat timp de 14 ani, iar tehnicile profesionale pe care le-am folosit în instanță, mi-au fost foarte utile și în viața personală. Așa că, am învățat foarte bine lecția că tăcerea este de aur.
Iată când este mai bine să taci:
1. Dacă câștigi
Odată am făcut această greșeală în instanță. A trebuit să fac apel împotriva unei petiții, și, deși încă nu am avut timp să-mi expun poziția în instanță, victoria era deja în mâinile mele. Alți avocați s-au contrazis mult, impunându-și punctul de vedere, iar judecătorul a încercat să-i liniștească. Atunci am ascultat sfatul stupid al cuiva să nu tac și să spun măcar ceva, pentru că altfel aș părea prost. A trebuit să arăt că înțeleg și particip la ceea ce se întâmplă. Am început să vorbesc și totul s-a întors împotriva mea. A fost crud. Acesta a fost primul meu an de activitate ca avocat.
Ce pot sa spun? Primul an îți oferă lecții de viață. Unul dintre avocații care stăteau lângă mine, lângă banca judecătorilor, mi-a șoptit că ar fi trebuit să-mi țin gura. Și avea dreptate. Prin urmare, dacă totul merge în favoarea ta, este mai bine să taci.
2. Dacă ai pierdut
Vorbim despre situația când ai pierdut jocul și nu când abia începi să pierzi. Prin aceasta vreau să spun că, dacă pierzi, dar ai un argument convingător care poate schimba totul, atunci numaidecât vorbește. Am avut o astfel de situație. Pierdeam un caz, dar judecătorul nu a lovit încă ciocanul. Intuiția m-a determinat să acționez, am ascultat-o, mi-am exprimat punctul de vedere și… am câștigat cazul!
Dacă ai pierdut și a sunat sunetul celebrului ciocan, atunci taci. Este o chestiune de stil, dar întotdeauna am considerat că, dacă partea învinsă continuă să vorbească după verdict, îl pune într-o ipostază și mai rea. Sincer să fiu, abilitatea de a pierde cu demnitate și calm pare irezistibilă.
Au fost momente când am forțat adversarul să-mi spună un „nu” ferm, ca să pot merge mai departe și să nu-mi pierd timpul. Dacă eforturile tale nu vor aduce niciun rezultat, de ce să te străduiești? Timpul tău poate fi petrecut util. Dacă ți s-a spus „nu”, măcar pleacă cu demnitate.
3. Când nu cunoști
Evident, dacă ești direct întrebat despre ceva, trebuie să răspunzi. Dacă nu poți răspunde, recunoaște că nu știi răspunsul. Nu e nevoie să inventezi nimic, să spui lucruri incoerente, să-ți fie frică să arăți prost pentru că nu știi ceva. Nu este nimic în neregulă în a nu ști răspunsul, dacă recunoști asta sincer. Nu-ți fie rușine că nu cunoști.
Nu te-aș sfătui să vorbești doar de dragul de a spune ceva. Nu face asta. Sună enervant și obositor.
Te întrebi dacă totuși se merită să vorbești? Desigur că da. Doar nu încerca să „completezi golurile” cu discursul tău sau să întrerupi tăcerea. Lasă tăcerea să fie aliatul tău. Nu-ți fie frică de ea, iar dacă vezi că nu există ieșire din situație, nu-ți pierde timpul. Dacă ai câștigat deja, nu este nevoie să mai spui ceva.