Dukkha: Viața este dureroasă și provoacă suferință
Mulți oameni numesc budismul o doctrină pesimistă și negativă. Aceasta se explică cu răspânditul concep că– „Viața este suferință”. Dar problema constă în faptul că europenii înțeleg greșit această idee.
Budiștii susțin că trăim cea mai mare parte a suferinței noastre pentru că încercăm să evităm durerea sufletească sau să suprimăm emoțiile dificile. Viața noastră inevitabil este însoțită de un sentiment de pierdere, tristețe, oboseală, plictiseală și anxietate.
Nu te baza pe ideea că pentru satisfacția completă îți lipsește ceva. Boala, îmbătrânirea, moartea fac parte din viață. Accept-o așa cum este ea și nu mai complica lucrurile. Uită că viața poate fi ideală, lipsită de griji și durere. Această concepție greșită este cauzată de industria modei, divertisment și farmaceutică.
Cu cât accepți mai devreme imperfecțiunea vieții, cu atât te așteaptă mai puține dezamăgiri. Și cu atât îți va fi mai ușor să-ți deschizi inima în fața incertitudinii.
Anitya: Viața este o mișcare constantă
„Impermanența”, înseamnă că viața este într-un flux constant. Nu putem întoarce nicio clipă din trecut. Și nu vom putea repeta ziua de ieri. Nu controlăm viitorul. Este iluzoriu.
Când ne simțim inconfortabil, sentimentul de „impermanență”, destul de ciudat, poate fi liniștitor. Dacă știm că nu există nimic permanent pe lume, inclusiv durerea, înțelegem că toate lucrurile rele se vor termina mai devreme sau mai târziu. Dar când trăim bucurie, atunci, în mod firesc, ne-am dori ca această stare să fie mereu cu noi. Este corect să înțelegem că bucuria va trece în curând, de aceea, trebuie să ne concentrăm pe ea cât mai mult posibil, pentru a o savura la maxim.
Este incredibil de eliberator să accepți ideea de impermanență a vieții și valoarea ei. În Occident, la 100 de ani după ce Buddha a exprimat această idee, Heraclit a repetat-o, remarcând: „Nu poți intra de două ori în același râu”. Tot ce ai cu adevărat, este aici și acum.
Acceptă schimbarea. Tot răul care pare înfiorător astăzi va trece în curând și tot ceea ce este bun va rămâne în memorie.
Anatma: Zilnic te schimbi pe tine însuți
Când un psihiatru întreabă pacienții ce își doresc oamenii la sfârșitul terapiei, cel mai popular răspuns este „Vreau să mă regăsesc”. Cultura noastră ne-a condus la faptul că suntem cu toții siguri că avem un fel de „eu” permanent, adevărat. Este undeva între inima noastră și ficat sau undeva în creier? Cine știe!
Budismul, totuși, presupune că nu există un sine fix și stabil. Deoarece, conform principiului anterior, totul în jur se schimbă, atunci ne schimbăm și noi. Personalitatea noastră se schimbă foarte repede. Avem corpuri, locuri de muncă permanente, nume, profesii.
În loc să ne concentrăm pe „a ne găsi”, ar trebui să ne concentrăm pe a ne crea în fiecare moment. Nu există eul nostru „permanent”, există doar noi în momentul prezent. Astăzi este întotdeauna diferită de ieri. Dacă ai depresie astăzi, asta nu înseamnă că ea va fi mereu cu tine. Dacă nu poți ierta prietenii sau familia pentru unele din greșelile lor, asta nu înseamnă că nu îi poți ierta mai târziu.