Părinții ar trebui să-și iubească toți copiii la fel (sau să nu-i iubească pe toți în egală măsură). Așa este corect, dar în viață această corectitudine se întâlnește foarte rar. Unii părinți fac diferență între copii, cu unii se mândresc, iar de alții preferă să nu vorbească.
În familia unor cunoscuți de-ai mei este o situație similară. Părinții au trei fete, cea mai mare dintre surori este al tatălui din prima căsătorie. Prin urmare, cele două mai mici sunt frumoase, deștepte, bune, iar Ana… nici încolo nici încoace.
Natalia s-a căsătorit cu tatăl Anei la începutul anilor 1980, fetița avea 5 ani la acea vreme, apoi s-au născut celelalte două surori, Maria și Daniela.
Fiica vitregă o ajuta pe Natalia cum putea, avea grijă de bebeluși, găteau împreună, la început erau în relații bune.
Dar când fiicele ei biologice au început să crească, relația dintre mama vitregă și Ana s-au răcit. Fata răbda și încerca să nu o irite pe Natalia, iar mama o găsea vinovată de tot ce se întâmpla cu fiicele ei.
De câteva ori, fata a încercat să-i explice situația tatălui său, dar el a decis să nu se implice în certurile lor, fetele sunt fete, se vor clarifica singure.
Absolvind școala, fata a înțeles că trebuie să obțină o profesie în acel domeniu, unde ar putea mai rapid să-și asigure un loc de trai. A reușit să intre la universitate și a primit și o cameră în cămin.
Viața mergea înainte. Ana a devenit o femeie de succes, la 40 de ani era independentă financiar, dar fără familie. Dar ea nu își pierdea speranța și considera că tot ce e mai bun urma să se întâmple.
Pe când surorile ei ideale, Maria și Daniela aveau deja familii, iar Natalia era foarte mândră de alegerea lor. Femeia nu ezita să accentueze ce nepoți frumoși are, ce gineri cu propriile afaceri are, iar Ana e singură.
Recent, familia a aflat că Maria, fiica mijlocie, și soțul ei au atât de multe datorii, încât nu le pot face față singuri. Părinții sunt pensionari și nu muncesc. Ei au decis să o ajute pe fiică cu ce pot și să-i ofere banii adunați pentru zilele negre, doar că acea sumă era foarte mică pe lângă datoriile pe care le-a acumulat cuplul.
Iată că în momentul dificil, ei și-au amintit de Ana. Familia își dădea seama că Ana are bani, nu demult a făcut reparație în apartament, și-a schimbat mașina, merge regulat la odihnă în străinătate.
Așadar, ei au decis să apeleze la Ana, să îi ceară să o ajute pe sora ei. La negocieri a mers Natalia. La început, discuția era liniștită și pașnică, dar apoi văzând că nu o poate convinge pe fiica vitregă să se despartă de economiile ei, femeia și-a ieșit din fire. I-a spus că este datoare să-i plătească pentru toți acei ani, cât a avut grijă de ea când era mică.
Chiar și tatăl a încercat să vorbească cu Ana și să o roage să-și ajute sora. Însă, femeia a refuzat să mai aibă de a face cu întreaga familie.
A procedat corect Ana sau nu, probabil nimeni nu poate să răspundă. Ana este convinsă că are dreptate…