”Procesul” – o istorie pentru femei!

Femeile care au născut nu mi-au povestit despre acest proces. Zâmbeau misterios și spuneau că singură voi afla. Și m-am adresat sursei de cunoștințe. În cartea “Mama și copilul” scrie: “Nașterea … se desfășoară aproape fără durere sau cu o mică durere, pe care femeie o depășește cu ușurință”. Și toate de acest gen. Autori ai cărții erau ambii bărbați.

Am mers la maternitate ca la sărbătoare, dansând de nerăbdare. Stând pe patul de spital, mă gândeam că regret că nu se aflau că lângă mine autorii acelei cărți să vadă cum are loc de fapt procesul nașterii.

Acest lucru mi-ar fi compensat într-un fel daunele morale și îmbogățit lor cunoștințele despre naștere.

În procesul nașterii mă gândeam că îi urăsc nu doar pe cei doi autori, dar și întreaga breaslă masculină și mă mai gândeam că pentru nimic mai mult! Niciodată! Că un copil este de ajuns, iar dacă soțul mai vrea unul, să-l nască el. DAAA!!!

Într-un sfârșit, după țipete auzite din alte săli am auzit de la moașe că am un băiat frumos.

M-am uitat la el și am experimentat o serie întreagă de sentimente, printre care emoție, bucurie, surprindere și, bineînțeles, o ușurare extraordinară.

L-am luat în brațe pentru prima dată, l-am privit … și mi-am dat seama că nu-mi amintesc chinurile mele. Și că ele nu înseamnă nimic în comparație cu acest mic om. Se uita aspru și nepotrivit. Ochii uriași se uitau cu asprime, părea că se întreba dacă meritam o astfel de comoară și dacă putea conta pe mine în continuare. Am fost copleșită de sentimente.

El a oftat, de parcă a luat decizia că am fost demnă de el. Așa a început prietenia noastră.

După experiența de la maternitate am făcut două concluzii:

1.Nașterea este un coșmar.

2.Neapărat voi naște cel puțin încă un copil.

Iată ce concluzii a făcut și micuțul meu după 3 luni de la naștere:

-Pătuțul nu e pentru mine. Îmi place mai mult pe burta tatălui sau sub brațul mamei, numai nu în pătuț.

-Pieptul mamei e de la Dumnezeu, suzeta de la diavol.

Prima lună de maternitate a dezbinat multe dintre miturile în care credeam. Copilul ne ocupă foarte mult timp, dar nu credeam că pe tot. Dragostea vine treptat. Cu cât îl cunosc mai mult, cu atât îl iubesc mai mult. Înainte de copil, eram liberă ca vântul, și putea merge oriunde. Dar asta nu e important! N-aș întoarce niciodată timpul. Acum am mult mai mult – o lume întreagă.