Povestea reală dintre două „prietene”: Iată de ce, uneori, nu trebuie să-i ajuți pe oameni!

Părinții, învățătorii și profesorii ne-au învățat că trebuie să fim buni, onești, responsabili și gata de a ne ajuta unii pe alții. Dar cum să înțelegi, dacă omul într-adevăr are nevoie de ajutor sau pur și simplu te folosește?

Înainte de a acorda ajutor cuiva, gândește-te că ai putea să-ți faci un dușman. Sau poți ajunge în „sclavie” pe viață. Se întâmplă foarte repede. În unele țări chiar poți fi dat în judecată, dacă ai ajutat financiar o persoană în mod regulat, apoi ai încetat să faci asta. Persoana beneficiară poate cere să-i plătești despăgubiri, pentru că situația s-a înrăutățit atunci când ai încetat să-i aloci bugetul cuvenit.

Iată o situație reală din viață, care descrie elocvent, de ce trebuie să te gândești de două ori înainte de a oferi cuiva ajutor!

Astfel, poeta Marina Țvetaeva a numit încetarea ajutorului financiar din partea unei prietene „porcărie”. Timp de 8 ani, Salomea Andronikova, prințesă georgiană, mecenat, muza multor poeți ai epocii de argint, o ajuta pe Țvetaeva. Aceasta lucra în redacția unei reviste și oferea o parte din salariul ei pentru poetă, soțului și copiilor ei. De multe ori, Salomea aduna de la cunoscuți bani pentru a o susține pe renumita poetă, pentru ca aceasta să achite chiria pentru apartamentul ei cu trei odăi din Paris și să meargă „la ocean” să se odihnească. Salomea îi oferea în dar și unele lucruri personale: paltoane, rochii, cizme, canapea, masă… Apoi a venit criza și a dispărut și posibilitatea de a ajuta. Oamenii abia reușeau să supraviețuiească, nemaivorbind de odihna „la ocean”.

Acest fapt a ofensat-o foarte mult pe Marina Țvetaeva. Tot bugetul familial se baza pe acești bani. Și poeta a început să-i numească „donațiile mele”. Și să le ia pentru 3 luni înainte… Să insiste în scrisori:„Trimiteți-mi donațiile mele, ne-am cheltuit mult, aici totul este atât de scump!” Apoi, a numit încetarea acestui ajutor „porcărie”.

Este o poveste tipică despre ajutorul acordat în mod regulat. La început îți mulțumesc cald și din adâncul inimii, apoi te roagă, apoi îți cer, apoi se supără dacă nu îi mai poți ajuta cu nimic. Rolul salvatorului și binefăcătorului nu este unul de invidiat: fie că trebuie să-l joci pentru toată viața, fie că din salvator te transformi foarte ușor în porc.

Tot ce ai făcut înainte va fi depreciat. Iar refuzul va provoca aceeași furie ca și neachitarea salariului la locul de muncă. Ca o datorie neîntoarsă. Căci salvatorul e și îndatoratul.

Iată ce este important să ții minte, dacă te decizi să oferi ajutor: după a doua sau a treia solicitare, trebuie să te gândești la consecințe. Ai intrat în mod voluntar într-o relație de afacere, ca să-i spunem așa, fie îți îndeplinești obligațiunile până la capăt, fie până la primele învinuiri.