Această poveste mi s-a întâmplat acum câțiva ani. Într-o zi, eram într-un magazin, în departamentul de produse chimice de uz casnic.
Deodată a intrat o fată de vreo 25 de ani, neîngrijită, prost îmbrăcată, murdară, se vedea că locuia în stradă. S-a apropiat de mine și m-a rugat să-i cumpăr un săpun. Mi-a arătat să-i iau din cel mai ieftin. I-am dat 10 lei, ea și-a cumpărat singură un săpun, iar eu mă uitam ce se va întâmpla mai departe. Fata a trecut pe lângă rafturile cu pâine, timp de câteva secunde s-a uitat cu ochii flămânzi la produsele de panificație și a părăsit magazinul. Într-un fel mi-a părut rău de ea și, în același timp, îmi era interesant cum ea, atât de tânără, a ajuns la o viață atât de nefericită.
Am cumpărat câteva pateuri cu fructe și am fugit după fată. Am făcut cunoștință, numele ei era Alina. În timp ce mânca, mi-a povestit că atunci când avea 19 ani a întâlnit un tânăr care i-a propus să se mute cu el în capitală. Fata, bineînțeles, își dorea extrem de mult să părăsească satul păcătos în care se născuse, dar mama ei era categoric împotriva acestui lucru. Fata s-a certat puternic cu mama, și-a adunat lucrurile și a plecat cu iubitul ei. Dar, acesta și-a găsit foarte curând o altă iubire și a alungat-o pe Alina din casă. Fata nu s-a întors în sat, căci mama ei nu putea să-i ierte comportamentul. La început, fata a locuit puțin pe la prieteni, dar cu timpul toți i-au întors spatele și ea a fost nevoită să locuiască în stradă.
Am fost profund mișcată de povestea vieții ei. Și în ciuda igienei, am invitat-o pe Alina la mine acasă. I-am aruncat hainele murdare, i-am tuns părul pentru că era teribil de neîngrijit, i-am dat niște haine de-ale mele și ceva bani. Alina a plâns și mi-a mulțumit pentru tot. După ce a plecat de la mine, mi-am sunat prietenii și le-am povestit despre viața Alinei. Împreună i-am închiriat o cameră la cămin, am ajutat-o să se angajeze ca femeie de serviciu la un salon de frumusețe.
Alina nu-și găsea locul de fericire. Nu am întâlnit niciodată oameni atât de recunoscători. Și eu eram fericită, că am putut să fac un bine cuiva. Cu timpul, ne vedeam tot mai rar, fiecare avea propriile chestii. Dar, iată că săptămâna trecută am întâlnit-o din nou pe Alina într-un supermarket. S-a schimbat extrem de mult: avea părul lung și era bine îmbrăcată. Când m-a văzut, a izbucnit în lacrimi și s-a grăbit să mă îmbrățișeze.
În sfârșit, Alina a reușit să-și aranjeze viața. A cunoscut un bărbat demn și bun, ea lucrează la același salon de frumusețe, doar ca manichiuristă, a făcut niște cursuri la ei. Weekendul următor mergem împreună la o expoziție. Ea a cumpărat biletele singură, în semn de recunoștință pentru că i-am dăruit o viață nouă, cum spune ea.
Nu vă fie frică să ajutați oamenii, chiar dacă sunt fără adăpost. Căci fiecare dintre ei are propria poveste tristă. Uneori, un bănuț în plus îi poate ajuta să supraviețuiască, iar o picătură de atenție – să înceapă o viață nouă.