Ana stătea la bucătărie, savurându-și cafeaua de dimineață și admirând cactusul, pe care i l-a dăruit fostul ei soț și care a înflorit pentru prima oară în ultimii 3 ani.
„Probabil, nu sunt un om chiar atât de rău, după cum mă consideră fostul meu” – s-a gândit ea. „Chiar și cactusul a înflorit, iar asta se întâmplă atât de rar. Se spune, că el înflorește doar în acea casă, unde locuiesc oamenii cu suflet bun.”
Ana și-a băut cafeaua și a pornit la serviciu. În metrou ca întotdeuna era aglomerat. Printre mulțimea de pasageri, femeia a călcat pe piciorul unui bărbat, lângă care stătea. După privirea sa era clar că nu i-a plăcut deloc și că nu avea de gând să tacă.
-Îmi cer scuze, – i-a luat-o Ana pe dinainte, dar fața bărbatului a rămas neschimbată. – Puteți să mă călcați înapoi, așa ca să vă treacă supărarea!
După aceste cuvinte, bărbatul a zâmbit și a coborât la următoarea stație. În drum spre serviciu, el s-a oprit să cumpere un ziar. Tânăra vânzătoare vorbea tot timpul la telefon și nu i-a dat restul corect. Bărbatul nu s-a enervat și a ales să nu ajungă până la conflict, doar a cerut calm ca vânzătoarea să mai numere o dată banii. Fata s-a bucurat, căci putea să aibă neplăceri. Ea a decis să îi ofere gratis niște ziare mai vechi, căci a văzut că bărbatul nu-și poate permite să cumpere mai multe.
Întorcându-se acasă, bărbatul nu i-a făcut observație vecinei și copilului ei care făceau mare gălăgie în apartamentul de sus. Văzându-le la intrare, bărbatul a zâmbit și i-a zis: „Ce domnișoară cu caracter crește! Toți băieții îi vor cădea la picioare!”
Vecina lui era soră medicală. A doua zi, în drum spre serviciu, ea și-a amintit de complimentul vecinului și zâmbetul i-a apărut pe față. Atunci când o bătrână a greșit ora de vizită la medic, femeia nu a certat-o, dar ea răspuns calmă: „Așteptați un pic, o să întreb dacă medicul poate să vă consulte acum.”
Ajungând la medic, bătrâna nu s-a plâns de toate necazurile ei, ci i-a spus despre problema concretă pe care o avea. Atunci când medicul i-a eliberat receta, bătrâna i-a răspuns: „Mulțumesc, fiule! Iartă-mă că vin atât de des și vă fac bătăi de cap, dar bătrânețea nu este o boală, care se tratează cu medicamente. Aceasta e o stare a sufletului și a corpului.”
În drum spre casă, medicul se gândea la cele spuse de femeia bătrână. El s-a oprit la un chioșc cu flori, a stat câteva minute să chibzuiască, apoi a cumpărat un buchet de trandafiri și a pornit încrezut pe traseul cunoscut.
A urcat la al șaselea etaj, a sunat la ușă. I-a deschis Ana.
-Iartă-mă, nu am avut dreptate. Sunt vinovat. Ne grăbim atât de mult să trăim, dar nu reușim să trăim cu adevărat. Hai să o luăm de la capăt.
Ana a zâmbit. În ochii ei se citea același lucru.
-Mai ții minte cactusul pe care mi l-ai dăruit la aniversarea căsătoriei? Intră, o să-ți arăt ceva…