O istorie reală despre visurile care devin realitate după mulți ani …

Într-o zi, fratele meu a adus acasă o zgardă nouă pentru câini.

– Deci, și-a dat imediat seama mama, asta nu se va întâmpla niciodată! În casa noastră doar câinii lipsesc, a spus aceasta cu asprime!

Fratele a intrat tăcut în camera lui și a atârnat zgarda deasupra patului.

– De unde ai luat bani? – a întrebat tata.

– Am economisit, a răspuns evaziv fratele. – Trei luni am adunat puțin câte puțin …

– Clar, răspunse tatăl său. – Deci, fiul nostru mai mic visează deja de trei luni să aibă un câine.

– Și eu visez! Și eu visez să am un câine, am intervenit și eu în conversație. – Deja de o săptămână visez! Ba chiar de opt zile!

Nu era adevărat. Am visat să am un câine toată viața mea, încă de la naștere. Dar nu eu am fost acela care, economisind în secret banii de buzunar, în cele din urmă a cumpărat o zgardă pentru câini. Nu-mi puteam răni fratele și, prin urmare, am spus că doresc și eu un câine doar de opt zile!

— Cine nu visează, — a spus mama.

Apoi, ca întotdeauna, eu și fratele meu am început să facem temele pentru acasă. El ale lui, pentru clasa a treia, iar eu pe ale mele. Și din când în când ambii ridicam ochii din caiete și priveam zgarda, care atârna deasupra patului fratelui.

-Luna trecută a avut 30 de zile?, deodată am început să-mi amintesc. – Nu, 31! Deci, mâine va fi a nouăzeci și treia zi, de când visezi să ai un câine!

Fratele meu a oftat supărat.

-Iar dacă la zilele tale adăugăm nouă zile ale mele, vor fi 102 zile de vis neîmplinit!, am numărat eu.

— Mda, a oftat și tata, care citea un ziar în fotoliu și auzea tot.

— Visuri neîmplinite… — repetat tata cuvintele mele. — Nu există așa ceva. Dacă este un vis corect, neapărat se va îndeplini.

În weekend, tata a plecat dis-de-dimineață undeva și s-a întors abia seara. Imediat ce a intra în casă ne-a chemat pe toți în hol.

— Iată… — a spus rușinat tata când ne-am adunat. — Am adunat trei cifre și se pare că am visat toți unul și același lucru 34 de ani, trei luni și 11 zile. … Aceasta este cifra la ora actuală!

Spunând asta, tata și-a deschis haina și a scos de acolo un cățel pufos cu ochi negri strălucitori.

Eu și fratele meu eram atât de uimiți, încât nici măcar nu am strigat de bucurie.

Mama l-a privit cumva ciudat pe tata. El continua să stea cu haina deschisă, strângând cățelul la piept.

-Mai adaugă încă 27 de ani … la vis, a spus brusc mama cu vocea schimbată.

-Nu, mai bine 28! …

Mama a deschis dulapul și a scos de acolo un bol albastru pentru câini, ascuns odată.