Nu voi mai vorbi cu nepotul meu la telefon: Am rămas șocată de iresponsabilitatea părinților lui!

L-am sunat pe fiul meu, fără vreun scop anume, doar așa să mai pălăvrăgim.

-Mihai, cine e? Te sună mama ta? – s-a auzit pe fundal vocea Irinei, nurorii mele.

-Da, e mama, – a răspuns el, iar eu i-am șoptit să-i transmită salutări. – Salutări de la ea!

-Asemenea! Mihai, dă-i telefonul lui Ionuț. Deja de vreo trei zile spune că trebuie să o sunăm pe bunica, – l-a rugat ea.

-Scumpa, hai nu acum! El ocupă telefonul pe vreo jumătate de oră, dacă nu mai mult!

Irina nu a renunțat la idee. L-a chemat pe nepoțel și i-a șoptit că tata vorbește cu bunica.

-Buni… buni… buni! – Nepoțelul a început imediat a scânci. Mihai nu a rezistat acestor rugăminți insistente și i-a transmis telelfonul.

Am stat drăguț la taifas cu Ionuț. El mi-a povestit despre „miau” și ”bu-bu”. Nepotul tot bombănea ceva în limba lui, eu din când în când îl lăudam și îi spuneam cât este de bravo, încercând să descifrez cel puțin o parte din cele auzite.

Mihai a avut dreptate, am vorbit vreo 30 de minute, dacă nu mai mult. Adică el a vorbit, iar eu am dat politicos din cap, prefăcându-mă că îl înțeleg perfect. Cine știe, cât urma să mai dureze „dialogul” nostru, dacă nora nu l-ar fi chemat pe Ionuț la ceai cu ceva dulce.

Nepotul i-a înmânat telefonul tatălui, iar eu tocmai intenționam să îmi iau rămas bun de la fiu, când el mi-a zis:

-Mulțumesc, mamă, pentru că l-ai distrat pe Ionuț. Noi cu Irina tocmai am reușit să mergem până la magazin!

Ce întorsătură!

-Adică, vrei să spui că ați lăsat un copil de 2 ani singur acasă? – m-am îngrozit eu.

De la răspunsul lui, am și înlemnit!

-Niciodată nu s-a întâmplat nimic, totul e în regulă. Mamă, nu îți fă griji. Ionuț nu este atât de prostuț: stă în fotoliu și bolmojește la telefon.

-Dar dacă va scăpa telefonul și apelul se va întrerupe, iar el va merge să caute cu ce să se ocupe? Cine educă copii în acest mod?

-Mamă, nu panica. Noi singuri vom decide cum să ne educăm fiul. Bine, pa.

I-am scris fiului un mesaj, că nu am de gând să mai particip la așa ceva: niciun fel de convorbiri cu  nepotul, care rămâne singur acasă. Dacă se va întâmpla ceva, cine va fi responsabil?

Mi-a răspuns Irina: „Atunci, nu ne mai sunați deloc!”

Nici nu o voi face. Am un singur nepot și nu vreau ca el să aibă de suferit.