„Nu e așa ca toți ceilalți!” – Povestea fetiței deosebite care vedea mai multe decât alți oameni!

Maya avea 5 ani. Mama a adus-o la bunica pe vară.

Într-o zi, bunica a decis să-și viziteze prietena care locuia nu departe. Femeile au stat de vorbă, Maya s-a jucat cu pisica. În drum spre casă, Maya i-a spus bunicii:

-Ce bătrânică bună, păcat că în curând nu va mai fi.

-Ce tot spui, fetițo? Ce prostii ai în cap, – i-a răspuns bunica.

A doua zi a venit fiica prietenei și i-a spus că femeia a decedat. Seara s-a culcat, totul era bine, iar dimineața nu s-a mai trezit.

Bunica fetiței s-a gândit că e o coincidență, nepoțica ei nu putea să știe asemenea lucruri. Așa că a ales să nu atragă atenția la asta.

Altă dată, bunica a luat o îndreptare la spital, a pus-o undeva și nu o putea găsi. Când Maya s-a trezit, bunica era ocupată cu căutările.

-Dumnezeule, oare unde puteam să pun acea hârtie. Maya s-a ridicat din pat, s-a apropiat de raftul cu cărți, a scos de acolo o carte, pe care bunica a citit-o recent.

-Ai văzut cum am pus-o acolo, ce bravo ești, bunica deja uită totul.

-Eu nu am văzut, eu știam că foaia e acolo.

-Minuni adevărate, – a răspuns bunica râzând.

Mama trebuia să vină după Maya, căci era deja timpul să o ducă la grădiniță, dar s-a reținut.

-De ce nu mai vine mama ta, e timpul să ajungă.

-Pe mama o dor ochișorii, ea nu vede bine. Degrabă va veni, – a spus Maya, fără să o privească pe bunică, jucându-se cu păpușa.

Atunci când mama a ajuns, i-a povestit bunicăi că a prelucrat strugurii din foișor cu soluție specială care i-a ajuns în ochi. Bunica, fiind uimită, i-a spus despre toate cele întâmplate. Mama Mayei demult observa, că fetița este ciudată. Chiar se speria, însă nu voia să spună nimănui despre asta, ca oamenii să nu o socoată nebună.

Părinții ascundeau multe lucruri stranii care se petreceau cu fetița. Ei o rugau să nu vorbească cu nimeni despre asta.

Când a mai crescut, unele capacități s-au pierdut, iar unele au rămas. Maya putea cu ușurință să scape de durerea de cap a omului doar cu ajutorul mâinilor. Fetița punea mâinile exact acolo unde omul simțea durere și după asta o ameliora. Mama o întreba cum îi reușește:

-Palmele mele simt căldura din organul care provoacă durere.

Mama Mayei avea o prietenă apropiată. Era bolnavă și medicii nu reușeau să pună diagnoza corectă. Mama a decis să o ajute și a invitat-o în ospeție.

Femeia i-a povestit Mayei ce o doare. Fetița și-a pus mâinile pe capul ei apoi i-a spus:

-Nu vă speriați, dar trebuie să vă adresați la un medic oncolog.

Prietena mamei a făcut toate testele și analizele, însă nu a fost depistat nimic. Acest fapt a devenit un motiv de ceartă. Femeia le-a învinuit că au speriat-o și au stresat-o.

Mama a întrebat-o pe Maya, dacă nu a greșit?

-Nu, nu am greșit, – a răspuns fetița.

A trecut o perioadă de timp, acelei femei îi era tot mai rău. La serviciu își pierdea des cunoștința. După examinări și scanări, medicii au observat o tumoare mică de mărimea unui bob de mazăre în creier.

Femeia a fost dusă în Israel pentru o intervenție chirurgicală. După asta se simțea mai bine, doar că vorbirea a devenit mai lentă. Femeia și-a cerut iertare de la Maya și mama ei.

Maya a rugat-o pe mama să nu spună nimănui despre capacitățile ei și să nu aducă pe nimeni. După asta ea se simțea rău atât moral cât și fizic.

Acum Maya lucrează în calitate de designer, desenează foarte frumos. Și-a aranjat viața, are o familie și hobby-urile ei. Spune că simte multe lucruri și le vede. Ea nu poate scăpa de această capacitate. S-a împăcat cu gândul, că nu este așa ca toți ceilalți.