Mamă de profesie: O femeie a adoptat 7 copii cu dizabilități

Anastasia are 36 de ani și este o mamă adoptivă profesionistă. Acum femeia și soțul ei cresc 9 copii, dintre care 8 au boli neuropsihiatrice. Mai jos, vă povestim cum trăiește familia și câți bani primesc părinții adoptivi pentru întreținerea copiilor.

Soții au doar 2 copii biologici. Ceilalți au apărut practic întâmplător în familie: soțul Anastasiei lucra în domeniul IT și programa calculatoarele la un centru de plasament – acolo a auzit de copii și de situația lor dificilă. Așa a început cariera de asistenți maternali pentru tânăra familie.

Cum a început totul
Deși lucrau ambii în domeniul IT, acum atât Anastasia, cât și soțul ei Alex, și-au părăsit locul de muncă, deoarece o familie numeroasă necesită prezența ambilor părinți. Familia lor este formată din 6 băieți și 3 fete: Ion – 16 ani, Sergiu – 14 ani, Andrei – 10 ani, Maxim – 10 ani, Andrei – 8 ani, Mihai – 5 ani, Victoria – 15 ani, Alina – 12 ani și Milena – 11 ani. Ion și Milena sunt copiii biologici ai cuplului.

În ianuarie 2014, soții s-au gândit pentru prima dată că ar putea adopta copii. Alex a auzit întâmplător la serviciu despre copiii bolnavi. Astfel, chiar în aceeași zi, cuplul a mers să se familiarizeze cu aceștia și au adoptat anume copiii care aveau nevoie de îngrijire.

“Am un copil biologic mai mare – cu dizabilități și știu cât de mult are nevoie de atenție suplimentară, eram pregătită pentru asta. Cunoașterea a avut loc în biroul directorului orfelinatului, am ajuns acolo printr-o îndreptare de la minister. Sentimentele erau amestecate: era o dorință de a-i adopta imediat, dar și o frică – copiii au multe boli concomitente, noi înțelegeam că ne asumăm o responsabilitate uriașă.” – spune mama adoptivă.

“Își iubea mult jobul, dar mi-a fost greu să reușesc singură totul, așa că Alex a decis că ar fi mai bine să stea și el acasă să mă ajute, astfel încât copiii să vadă nu numai o mamă veșnic obosită, dar să am ocazia să-mi dedic timp și mie. În primul an, au fost o mulțime de întrebări cu elaborarea și aprobarea documentelor, în general, am dus în mod constant copiii pentru examinări la spitalul regional, apoi am intrat în ritm și totul a devenit mai ușor.” – își amintește femeia.

Înainte de a fi adoptați de acest cuplu, copiii (primii patru – 2 frați și 2 surori) locuiau într-o casă mică alături de mama lor, care consuma des băuturi alcoolice. Cei de la asistența socială au încercat să le îmbunătățească viața, însă era nevoie și de dorința mamei. Ea nu a considerat necesar să se ocupe de educația și dezvoltarea lor.

“Dar ea este mama lor, iar pentru fiecare copil, mama, oricum ar fi ea, este cea mai iubită și dragă. Ei nu cunoșteau o altă viață atunci, iar modul de viață care îl duceau era unul normal pentru ei. Copiii au fost luați de la mama lor biologică. Desigur, le era frică și îi considerau pe toți de vină pentru necazurile lor. Când i-am văzut prima dată, am vrut să-i îmbrățișez și să le demonstrez că oamenii nu sunt împotriva lor și nu toți sunt răi.” – spune Anastasia.

“Copiii au diferite boli, mai mult psihice – retard mintal de diferite grade. Nu pot spune că unuia din ei îi este mai greu, iar altuia mai ușor. Este diferit în momente diferite. Pot spune că: cine are o exacerbare a bolilor în acest moment, atunci el are nevoie de mai multă atenție. Unul din copii se află în scaun cu rotile, sperăm foarte mult ca în viitor să poată merge. Cei mai mari copii (Ion, Victoria, Sergiu, Maxim, Alina și Milena) vor putea locui separat, pe cont propriu. Dar de copiii cu sindromul Down pot spune doar că ne vom bucura foarte mult dacă ar putea măcar să învețe să mănânce singuri. Ei cel mai probabil vor rămâne cu noi chiar și după atingerea majoratului.” – spune Anastasia despre familia ei.

Despre dificultatea de a fi părinte adoptiv
Anastasia spune că teoria și practica unui părinte adoptiv sunt foarte diferite. Cel mai dificil moment pentru cuplu a fost când au adoptat primii patru copii.

“Conform teoriei, primele 3-6 luni trebuie să fie foarte frumoase din toate punctele de vedere, dar la noi nu a fost așa, la noi a început imediat apărarea drepturilor într-o formă agresivă, ei nu aveau dorință să ne fie nouă pe plac. Conform teoriei, la început copiii își arată cea mai bună parte, dar la noi nu a fost așa. Noi insistam să luăm masa în sufragerie, dar ei doreau în pat și așa făceau, ascundeau mâncarea sub perne și saltele, apoi dispărea de acolo.” – își amintește Anastasia.

Care este programul zilnic al familiei
Dimineața începe la 07:30: toți membrii familiei se trezesc, fac rutina de dimineață, Anastasia gătește micul dejun, iar fetele deseori i se alătură. Băieții mai mari pot avea grijă să scoată vasele din mașina de spălat vase, apoi pun masa împreună și iau micul dejun.

“În timpul micului dejun, decidem ce ne-am dori să mâncăm la prânz și cină. De obicei, cu ajutorul copiilor, pregătim mâncarea până la amiază, dacă ne rămâne timp, fiecare se ocupă cu ce vrea. Copiii mai mari, ca toți adolescenții, adoră să stea la telefon, dar în același timp ne ajută și cu cei mai mici. Spre seară, toți copiii ies împreună să se joace la terenul de joacă din curte sau să înoate în piscină. Băieților le place să se joace cu mingea, iar fetelor le place să stea pe leagăn sau să joace badminton. La ora 21:00 începem de obicei să îi pregătim de culcare” – spune femeia.

Pentru Anastasia și soțul ei, ziua se termină mai târziu, au încă de făcut curățenie în casă. În timpul zilei, mașina de spălat vase și cea de rufe funcționează aproape continuu.

“Avem o bonă pentru copiii mai mici, iar restul treburilor din casă și curte le facem împreună cu copiii mai mari. Foarte mult timp se pierde pe elaborarea diverselor documente și vizitând spitale.” – spune mama adoptivă.

Anastasia mai spune că viața lor diferă de o familie obișnuită doar prin cantitatea de mâncare pe care o gătesc.

Copiii stau câte 2 sau 3 într-o cameră. Le este frică să doarmă singuri în cameră, dar totodată este și mai sigur așa: au fost situații când noaptea unul din copii putea să se simtă rău, iar alt copil fiind alături i-a oferit ajutor.

De câți bani are nevoie familia pentru întreținere și câți bani primește cuplul ca părinți adoptivi
Anastasia spune că au nevoie de mulți bani pentru a întreține o familie numeroasă, dar datorită sprijinului statului, au destui bani pentru orice.

“Avem copii cu dizabilități – soțul primește bani că are grijă de ei, eu am salariu ca asistent maternal. De asemenea, mai există plăți și pentru întreținerea copiilor rămași fără îngrijire părintească și, bineînțeles, pensia lunară.” – împărtășește ea.

Venitul este, desigur, bun, dar să nu uităm că acești copii cu dizabilități necesită și o cheltuială considerabilă.

Anastasia a auzit păreri că deseori copiii cu dizabilități sunt adoptați de familii cu venituri mici, pentru a-și îmbunătăți nivelul de trai.

“Nu cred că acești oameni au idee despre ce vorbesc. Dacă nu iubești copiii, atunci este foarte dificil să fii cu ei 24/7 și adesea astfel de copii au nevoie de îngrijire specială, bonele noastre nu suportă – pleacă, le este greu din punct de vedere moral. Este nevoie de contact tactil și emoțional. Fără suflet, doar din interese comerciale, acest lucru este imposibil. Ne îmbrățișăm foarte mult copiii, îi sărutăm, îi ducem la specialiști.” – explică ea.

Timp pentru sine
În ciuda marii responsabilități, femeia găsește timp să frecventeze sala de sport de 3 ori pe săptămână, îi place să se plimbe prin oraș, merge la masaje și își face manichiura.

“Chiar dacă sunt obosită sau foarte supărată pe ceva, îmbrățișarea copiilor mei mă ajută întotdeauna, iar zâmbetele lor mă înveselesc.” – spune ea.