Deja a treia zi stau culcată. Sunt bolnavă. Aud soneria. Enervată că cineva mi-a stricat somnul, mă ridic din pat, doar în pijama, și deschid ușa.
– Cine ești, nu te cunosc. Ai greșit adresa?
– Sunt curierul. Ți-am adus un pachet de la N.
– Eu nu aștept nici un pachet, sigur ai încurcat adresa, și încă sunt bolnavă, am febră, m-ai deranjat. Și de ce nu ai sunat mai întâi, de obicei, la ora asta eu sunt la serviciu.
Curierul era de fapt curieră, o tânără slabă și joasă, cu capul acoperit cu un fular supradimensionat, după care i se vedeau doar ochii și nasul. Fata s-a uitat la mine cu jenă, aproape că voia să plângă. Îmi întinde pachetul și îmi zice:
– Îmi cer scuze că v-am deranjat și că ați fost nevoită să vă ridicați pentru 5 minute din patul dumneavoastră călduț. Sunt în aceeași stare, doar că postul de muncă nu îmi prea permite să fiu bolnavă.
Atunci am observat că tânăra tremura. Și m-am simțit atât de prost, nici măcar nu-mi pot imagina cum aș lucra în locul ei.
– Ai febră?, o întreb eu.
– Nu știu, dar mi-i frig.
– Așteaptă-mă, te rog, câteva clipe.
– Mă grăbesc…
– Doar o secundă!
Intru repede în bucătărie, găsesc un termos pe care mi le-au dăruit prietenele, cu inscripția „Dar din dar”, fac un ceai cu o felie de lămâie, iau câțiva biscuiți și mă întorc în coridor. Când a văzut ceaiul, s-a înseninat la chip.
– Vă mulțumesc din suflet, dar nu-l pot primi, după trebuie să vă înapoiez termosul, iar eu nu am putere să mă întorc.
– Vedeți ce scrie pe termos? Fiți pe pace, nu trebuie să mi-l întoarceți.
– Mulțumesc, zâmbește tânăra. Să fiu sinceră, este cel mai plăcut gest, pe care putea să-l facă astăzi cineva pentru mine.
Fata a plecat, iar eu m-am băgat înapoi în pat și am deschis cutia. În pachet erau dulciuri și turte dulci din partea unui prieten.