La ora două noaptea aud tropăitul unor piciorușe mici …

Pentru această mamă, copiii sunt cea mai frumoasă parte a vieții.

La ora două noaptea, aud tropăitul unor piciorușe mici: fiica mea a intrat în camera mea.

Stau liniștit culcată și abia respir. Poate că se va întoarce în camera ei și nu mă va deranja, pentru că dorm …

– Mamă! Mămică! Strigă ea, cu voce vădit somnoroasă.

-Da … Ce s-a întâmplat?, abia am răspuns eu, incapabilă să-mi ascund disconfortul.

Ea tace, cu ochii strălucind în lumina slabă a camerei.

– Mamă … Te iubesc! … – Și eu … – Eu mai mult! … Se culcă alături și imediat adoarme.

Dar cuvintele ei rămân încă în aerul rece de noapte din odaie. Dacă aș putea să le ating și să le iau, aș fi luat aceste cuvinte și le-aș fi lipit la piept … O voce moale încă mai tremură în aer, care șoptește cele mai frumoase cuvinte din lume: te iubesc …

Un zâmbet îmi atinge buzele și expir lent, temându-mă că amintirea va dispărea.

Într-o zi, această fetiță mică va deveni o fată fermecătoare … iar fiul un tânăr chipeș …

Într-o zi voi putea să fac duș singură…

Într-o zi, voi bea calm o ceașcă de cafea și voi citi romanul preferat tolănită în pat…

Într-o zi voi ieși din casă singură, fără să-mi fac griji că cineva mă așteaptă înapoi …

Într-o zi, mă voi regăsi …

Dar astăzi mă ofer LOR.

Obosesc, uneori nu am suficientă putere, dar știu că sunt atât de iubită și că sunt atât de necesară.

Și credeți-mă, acestea sunt cele mai FRUMOASE momente ale vieții mele.