O femeie de 80 de ani, cu părul cărunt, aștepta cu nerăbdare la un notar…

O femeie de optzeci de ani, cu părul cărunt, aștepta cu nerăbdare la un notar.

– Cu ce problema ați venit la mine?

– Vreau să scriu un testament.

– Da, vă ascult.

– Notați. Femeia se așezase confortabil și începu să dicteze.

– După moartea mea, rog să transmiteți creierul meu la Institutul de Cercetare Științifică ca să-l studieze. Dacă Institutul de Cercetare Științifică nu va dori să-l ia, să spuneți că  este rugămintea doamnei Claudiei Petru. Toate pisicile să le dați prietenilor mei. Dacă prietenii mei nu vor mai fi în viață, atunci pisicile vor rămâne în grija fiului meu. Toate cărțile, dacă nu vor fi necesare nimănui, să le dați la bibliotecă. Eu vă recomand măcar să le răsfoiți. Trei ani în urmă, am pus niște bani, deja am și uitat în care din ele. Doresc ca fiului meu să-mi împrăștie cenușa pe un deal din Noua Zeelandă …

Notarul se sufoca de uimire.

– Scuzați-mă, unde?

– În Noua Zeelandă, în Noua Zeelandă …

– Dar este atât de departe! Pentru ce așa dificultăți?

– Dificultăți? El nu pleacă nicăieri din cauza serviciului. Este permanent ocupat cu afacerile. Eu am fost la fel. Acum regret. El are încă totul înainte. Când călătorești, viața devine mai strălucitoare. Omul se schimbă. Lasă să depășească jumate de pământ. Voi vedea eu cum se va așeza înapoi în biroul său! Nu o va face. El are nevoie de ajutor, să vadă altă viață. După moarte am să mă ocup de asta …

Apoi, nici eu nu vreau să putrezesc în pământ. Mai bine să zbor prin Noua Zeelandă …

-“Hmm …”  notarul a strâns buzele.

– Apoi, vreau ca pisica mea preferată Maria să fie arsă cu mine, așa cum se făcea în vremurile străvechi … Glumesc! Glumesc! Pur și simplu aveți un aspect ciudat, așa că am decis puțin …

– Să mă speriați?

– Să vă agit, a zâmbit bătrâna.

– Ați reușit. Bine, și proprietatea cui va rămâne?

– Apartamentul și motocicleta le las fiului meu. Drept că încă nu am motocicletă. Dar m-am înscris deja la cursuri și în curând îmi voi cumpăra, așa că scriți-o și pe ea …Însă scuterul îl voi lăsa domnului Stepan Nichifor, el va mai trăi. De mult timp îi plăcea scuterul meu. Ultima dată când ne-am plimbat cu el, al său s-a stricat.

După ce bătrâna a plecat, notarul și-a luat o pauză. Nu-i ieșea din cap vizitatoarea cu părul cărunt. A mai citit încă o dată testamentul, și-a șters ochii pentru a se convinge că totul ce s-a întâmplat e realitate, s-a uitat la mormanul de hârtii și a luat telefonul.

– Maria, salut, am vrut să te întreb, vrei să mergem undeva? Știi, întotdeauna am visat să vizitez Africa …