Eram la cumpărături. O fetiță micuță, de vreo 5-6 ani, s-a apropiat de mine și m-a rugat: „Ia-mă în brațe.” Eu așa și am făcut, crezând că ea s-a pierdut. Fetița m-a îmbrățișat, apoi a sărit jos. Eu mă uit la ea nedumerită, iar ea îmi zice: „-Am vrut doar ca tu să zâmbești.” Eu am bufnit în râs. Întreaga zi îmi aminteam de asta și zâmbeam.
***
Dimineața merg spre casă. Văd un anunț lângă ușa de la intrare: „Dragi vecini! Astăzi în jurul orei 09:20 s-au pierdut 120 de lei lângă intrare. Dacă i-a găsit cineva, vă rog să îi întoarceți în apartamentul 76, doamnei Antonina. Ea are o pensie foarte mică.” De îndată ce am citit, scot 120 de lei, mă urc, sun la ușă. Îmi deschide o bunicuță cu șorț dinainte. Îndată ce m-a văzut că îi întind banii, a început să plângă și să mă îmbrățișeze. Mi-a povestit cum s-a întâmplat totul, dar a refuzat să ia banii. S-a dovedit că timp de câteva ore, eu eram deja a șasea persoană care a găsit banii bunicuței! Oameni, vă iubesc pentru că sunteți așa!
***
Lucrez într-o cafenea fast-food. Azi dimineață un bărbat s-a apropiat de tejghea și a spus: „În spatele meu stă o fată, eu nu o cunosc, dar aș vrea să îi achit cafeaua. Transmite-i, te rog: „O zi bună!” Fata a rămas foarte surprinsă… apoi a făcut același lucru pentru omul care se afla după ea. Și așa a continuat de câteva ori.
***
Azi am găsit telefonul soțului meu, care cu părere de rău a decedat. L-am lăsat să se încarce. S-a dovedit, că avea mesaje noi. Fiica noastră i le expediază: ea îi povestește toate noutățile importante și în general, cum ne mai merge…
***
Într-o zi, am văzut cum o bătrânică vindea în stradă o singură plantă de cameră. O violetă. Mi s-a făcut atât de milă de ea, i-am plătit de 10 ori mai mult decât ea cerea. Cu lacrimi în ochi, bătrânica mi-a zis: „Trag o fugă la magazin, să-i iau ceva de mâncare moșneagului meu.” Am adus floarea acasă, a doua a zi a înflorit.
***
Demult nu a fost așa ploaie și furtună ca azi. Eram la serviciu și colegii mi-au spus că lângă mașina mea au observat un tip dubios. Eu am alergat repede să văd ce se întâmplă, totul era în regulă, înafară de trapă: cineva a împins-o mai strâns, ca să nu îmi ploaie în mașină. Mulțumesc, omule!
***
Recent mă întorceam de la universitate. Lângă o stație de metrou am văzut un veteran. El stătea cu o bucată de carton, pe care erau aranjate medaliile și ordinele lui… Bătrânul le vindea, pentru a-și cumpăra ceva de mâncare. Eu m-am apropiat, am scos tot ce aveam prin buzunare și în portofel. Le-am întins și i-am spus: „Luați banii mei, dar nu vă vindeți onoarea și vitejia pentru bănuții oamenilor, care nu le merită…” El a început să plângă, și-a adunat toate medaliile și le-a sărutat. Apoi, printre lacrimi mi-a răspuns: „Mulțumesc, fiule.” În astfel de momente îmi pare că pot să schimb lumea. Asta îmi dă speranță.
Haideți să ne facem unul altuia câte un bine! Astfel, nu doar sufletele noastre, dar și lumea va deveni mai bună!