Ana nu a fost admisă la universitate. Era timpul să se întoarcă în orășelul ei, unde o așteptau privirile dezamăgite ale părinților și cele batjocoritoare ale foștilor colegi. Să meargă la colegiu, să se mărite, să nască un copil, apoi să-și fugărească soțul bețiv prin curte, să se plângă prietenelor de soartă. Ei bine, nu! Lasă-i pe alții să meargă pe această cale, ea își are propriul drum.
Când a mers să-și ia actele, prin cap i-a trecut un gând timid: de ce anume la Facultatea de Istorie cu o competiție de 15 persoane pe un loc? Principalul este să studiezi la universitate, detaliile sunt irelevante. Mai există și Facultatea de Matematică cu 3 persoane pe un loc. Și Fizica – cu 1,7.
Pe hol a văzut un anunț: „Se caută garderobier, se oferă cămin.” Nu e o opțiune rea, ziua lucrezi, seara înveți, timp de un an poate și fizica ți se dă pe plac. Gândul începea să se transforme în plan.
Ana le-a spus părinților că a fost admisă la niște cursuri de pregătire pentru universitate. Ce-i asta ei nu au înțeles, dar s-au bucurat pentru fiica lor.
Zile la rând fata stătea în vestiar, citind pagină cu pagină din cartea „Fizica. Curs pentru începători”, dar planul părea irealizabil. În primul rând, s-a dovedit că nu este chiar atât de ușor să cari hainele de iarnă. În al doilea, Anei îi scăpa sensul citit în carte.
Până la admitere, fata reușise să citească doar jumătate de carte. Dar ea nu avea de gând să renunțe – chiar dacă înțelegea prost esența, cel puțin încerca să memoreze formulele și definițiile.
A venit și ziua examenelor. Ana a făcut față prezentării, dar la fizică a eșuat. Nu avea nicio problemă rezolvată. Examinatorul, un bărbat gras cu ochelari, era pe cale să-i pună o notă nesatisfăcătoare, dar în ultimul moment a decis să o întrebe unele definiții. Ana era salvată, cu greu dar a trecut.
În grup erau 26 de băieți, ea era a 27-a. La prelegeri fata nu înțelegea aproape nimic, la seminare – rușine după rușine. Colegii, fără să se ascundă o considerau proastă. Semestrul a trecut chinuitor de greu, nopți nedormite, învățat pe de rost, cafea și valeriană. E timpul să plece, a decis ea. Să treacă de sesiune și punct.
Se apropia ziua studenților. Fata se gândi că ar fi interesant dacă și-ar felicita cumva colegii, deși nu prea își dorea să o facă. De ce să îi feliciți pe cei care te urăsc? Dar mama a convins-o că totuși trebuie. Alina a pregătit câte un card de felicitare și a scris pentru fiecare băiat în parte câte o poezioară amuzantă.
Colegii ei au fost atât de uimiți de surpriza fetei, încât au încetat să mai facă glume pe seama ei. Mai mult de atât, au decis să o ajute: dacă ea nu înțelegea ceva, unul dintre ei rămânea după ore și îi explica totul cu amănuntul.
De 8 martie, Alina a primit în dar 27 de trandafiri – unul de la profesorul gras cu ochelari. Ea nu mai primise niciodată în viață așa buchet frumos.
Ana a trecut și a doua sesiune cu brio. Începând cu anul 2 a devenit o studentă excelentă, apoi – cea mai bună de la facultate. O aștepta o carieră lungă și plină de realizări frumoase. Ana a devenit doctor în fizică și matematică, autoare a mai multor manuale în domeniu, un specialist major în statistica polimerilor.