Într-o familie s-a întâmplat o tragedie: a decedat mama. Ea a lăsat o fiică minunată și un soț îndurerat. Într-o zi, fetița s-a apropiat de tatăl ei și l-a întrebat, de ce toți au mamă, dar ea nu.
-De ce ea a plecat? De ce?
Văzând lacrimile copilului, tatăl i-a răspuns:
-Scumpa mea fetiță, din păcate așa se întâmplă în viață. Căci mamele noastre nu sunt veșnice. Ele sunt îngerii noștri păzitori. Acum cerul a luat-o pe mama noastră. Acolo, de ea au nevoie alți copilași. Căci și ei nu au mamă. Văzând că tu nu ești singură, că ai un tată, iar ei nu au pe nimeni, Dumnezeu a decis să o ia pe mama noastră blândă pentru ei. Până când amintirile noastre sunt vii, ea trăiește în noi…
Privindu-și tatăl, fetița și-a șters lacrimile de pe obraz, s-a liniștit și a spus:
-Dacă e așa, atunci bine… Lasă-i și pe ei să aibă o mamă bună. Căci eu am un tată minunat. Da, ea îmi lipsește nespus de mult, dar, dacă există copii care au mai mare nevoie de ea, atunci să rămână acolo lângă ei… Ea va rămâne pentru totdeauna mama mea iubită!
Acest bărbat i-a spus copilului său niște cuvinte foarte pătrunzătoare și frumoase. Chiar dacă în viață se întâmplă asemenea momente triste, e bine când oamenii găsesc puteri să meargă înainte, să-și continue viața de dragul celor apropiați, de dragul copiilor. Probabil, tot ce ni se dă în calea vieții, se întâmplă pentru un motiv oarecare.