Stau la coadă la un supermarket, unde urmăresc următoarea scenă:
Stă o domnișoară toată plină de silicon, alături de ea un tip masiv de naționalitate incertă, într-un trening albastru… Viziunea generală a acestui cuplu era clară de la prima vedere.
Și chiar în fața lor, stă o bunicuță la casă, încercând să plătească pentru câteva mere cumpărate la preț promoțional. Periodic, mai scapă bănuții din mâinile tremurânde și încearcă din nou să le numere.
Acești doi cu mutrele umflate din spatele ei încep să-și tragă priviri, oftează, dau ochii peste cap și flutură nemulțumiți din mâini. Se purtau destul de batjocoritor, cel puțin așa părea dintr-o parte.
Eu stau la casa de alături și simt o dorință acută să achit eu aceste mere în locul bunicuței, doar ca să nu le văd fețele întortocheate ale celor doi…
-Cât se poate?! – nu a rezistat casiera, care era o fată destul de tinerică. – Numărați-vă bănuții, apoi vă veți întoarce!
Cu aceste cuvinte, casiera a dat merele ei la o parte și începe să deservească cuplul care urma.
-Oh, ce mai caută pe aici și bătrânele astea. Nu pot să stea acasă dacă văd că nu pot mișca mâinile, – a răsuflat indignată tipa cu silicoane, uitându-se după sărmana femeie.
-Mda, – a răspuns casiera. – Din cauza acestor oferte speciale pentru pensionari, sunt atât de mulți bătrâni, nici nu vă puteți imagina! Vin și vin, ne-am săturat deja. Aceeași poveste de fiecare dată!
Nu am putut să tac și să rabd:
-Nu credeți că ați întrecut măsura? De ce vă permiteți să vorbiți așa? Ați spune la fel și despre părinții sau buneii dumneavoastră?
-Doamnă, nu lucrați aici și nici nu vă dați seama cât de mult te scot din fire aceste bătrâne!
De la coadă a ieșit un bărbat de vârstă medie, îmbrăcat bine și cu un carnețel în mână.
-Bună ziua, stimată! – s-a adresat el către casieră. – Pentru început, aveți o amendă pentru felul în care deserviți cumpărătorii, după care urmează și o concediere!
După cele spuse, bărbatul a chemat un hamal și i-a înmânat un coș:
-Mergi cu această bunicuță și ajut-o să aleagă ce produse dorește, totul din contul meu.
-Dar cine sunteți dvs.?! – a întrebat indignată lucrătoarea obraznică și a sărit de pe scaun.
-Eu sunt proprietarul…
-Ce fel de proprietar? Eu știu cum arată directorul nostru!
-Domnișoară, eu sunt proprietarul întregului lanț de magazine – a răspuns bărbatul, fără un pic de emoție pe față. – Acum sunteți liberă!
După care a strigat în sală: Un casier la prima casă, vă rog!
Deci, iată ce înseamnă triumful dreptății…