Mergeam în troleibuz spre serviciu, nu era nimeni în afară de mine, pentru că eu pornesc la 4-30 dimineața. Apoi, au început să urce și alți oameni. Printre ei a urcat și o familie, așa cum mi-am dat eu seama, mama, copilul și bunica. Copilul avea cam 6-7 ani.
După câteva minute, băiatul sare brusc de pe scaun și zice:
-Mama, bunica, asta nu e mașina lui tata?
-Nu, fiule, doar seamănă cu a lui. – îi răspunde mama.
-Dar eu l-am văzut pe tata alături de mașină!
-Fiule, e doar un nene care seamănă cu tata.
Aș fi crezut și eu în cuvintele ei, dar cele două au devenit puțin încordate, uitându-se una la alta. Băiatul a tăcut puțin, apoi a continuat să le întrebe:
-Mama, dar unde e tata?
-El e la serviciu. Este nevoit să lucreze foarte mult, pentru ca noi să avem bani.
-Dar el se va întoarce de la serviciu?
-Până când nu, el e foarte ocupat.
-Hai să mergem împreună la el, să-i facem o vizită la serviciu! Știu, că se va bucura foarte mult. Se poate, mami? – a întrebat entuziasmat băiatul.
-Nu, nu se poate. Tata nu are timp pentru noi! – a intervenit furioasă bunica.
Atunci am priceput totul. Se pare, că ei divorțează, iar bunica „înțeleaptă” nu îi permite bărbatului să își vadă fiul. Eu înțeleg, că nu e treaba mea, dar și eu am crescut fără tată și țin minte toată durerea pe care o simțeam, atunci când nu mă lăsau la el.
-Salut, mă cheamă Adi, și pe tine? – i-am zis eu băiatului.
-Pe mine Dan, – a răspuns el și mi-a întins mâna.
-Super. Știi, eu lucrez împreună cu tatăl tău la aceeași uzină.
-Serios? – m-a întrebat micul.
-Da! Vezi, am degetele bandajate. M-am tăiat și acum tatăl tău lucrează în locul meu, iată de ce nu are timp. Dar el nu uită de tine și întotdeauna îmi povestește, ce băiat bun și ascultător ești. Uite, ți-a transmis o ciocolată.
-Mulțumesc, – băiatul a luat-o bucuros.
-Nu îmi mulțumi mie, este de la tatăl tău. E timpul să cobor. Pa!
M-am ridicat, iar bunica s-a repezit după mine. Aproape de ușă, ea m-a apucat de mână și mi-a zis încet:
-Ce te bagi, unde nu ți-e treaba? El nu mai are tată. Acum o să știe, cum să umble cu altele. Probabil, ești și tu din ăștia…
-Doamnă, în primul rând, nu mă atingeți! În al doilea, eu acum o să cobor și o să uit de această situație. Dar băiatul acesta va rămâne cu o traumă psihologică pentru întreaga viață, dacă nu îi veți permite să își vadă tatăl.
Femeia a rămas fără replică. Probabil, nu era obișnuită ca cineva să o contrazică.
La sfârșit, aș dori să le spun tuturor părinților ceva: Nu implicați copiii în problemele voastre. Ei au dreptul la mamă și la tată. Vă spun asta, ca un bărbat care a fost crescut de mamă și de bunică…