De dragul tău, neiubire …

În această noapte m-a sunat Vlad. Vlad, ca și mine are 40 de ani. Vlad are o soție cu care nu-i prea merge relația. Nu, nu este vorba despre dragoste și nici măcar despre prietenie, cu Vlad am fost doar parteneri de afaceri în trecut. Și încă ceva – el are obiceiul să creadă în mod infantil că întreaga lume este scena lui.

***

Cândva, Vlad a visat să devină actor, dar nu a mers. S-a făcut fotograf. S-a căsătorit. Ei bine, la fel ca toți ceilalți. Soția lui era fiica unui om influent.

Dar după căsătorie sau poate chiar înainte de ea, Vlad a înțeles: nu își iubește soția, viața este ruinată, carieră nu are, viitor nu are, talentul moare. Despre toate acestea el a povestit tuturor.

Inițial, prietenii îl încurajau. Îi spuneau că soția trebuie să-l înțeleagă și să-l elibereze. Că o femeie bună, dacă iubește cu adevărat, va înțelege și îl va elibera.

Dar, fie că Vlad singur nu își dorea să fie eliberat pentru că avea multe avantaje de la socrul său, fie că soția lui nu era cea bună sau îl iubea greșit, anii treceau, iar divorțul nu apărea.

Vlad continua să se victimizeze! Trăiesc cu o femeie pe care nu o iubesc, exclusiv de dragul ei. Bărbații continuau să-l bată pe umăr și să-i admire jertfirea. Îi explicau: te distrugi pe tine, te privezi de cei mai buni ani, important să te desparți de ea și vei vedea cât de repede vei găsi pe altcineva.

Eu niciodată n-am văzut-o pe soția lui, o cunoșteam doar din auzite. Să-l caut pe Vlad pe rețelele de socializare mi-e lene, fiind fotograf cu siguranță l-aș găsi acolo. În viața de zi cu zi nu i-am întâlnit soția.

În schimb am auzit multe despre ea. Mai ales noaptea. Din cauza acestor apeluri nocturne bărbaților a încetat să le mai pară rău pentru Vlad, iar bătăile prietenești pe umăr au încetat.

Acum doar spun sec:

— Se comportă ca o muiere isterică.

Și chiar se încruntă în semn de dispreț. E nostimă situația.

Aici vreau să dezvolt ideea. De ce când ne dorim să insultăm sau să jignim un bărbat îl comparăm cu o femeie?! Dar afară e întuneric, iar acele ceasornicului indică ora două jumătate, și mi-e lene. În plus, pe lângă Vlad, există Zina.

Pe ea o cunosc relativ recent, ne-am ciocnit într-un local și s-a legat o discuție. Ea, la fel ca și Vlad, trăiește cu o persoană pe care nu o iubește. S-a căsătorit în tinerețe, iar când a înțeles că a comis o greșeală, părinții s-au făcut perete și s-au opus divorțului. Cică, noi v-am cumpărat apartament, am cheltuit bani, așa că trăiți acum cum trăiesc toți oamenii.

Zina ce să facă, Zina e o fată ascultătoare și a păstrat căsnicia. Trăiește și nu se plânge. Nu-l iubește, dar nu-l părăsește.

Ea niciodată nu m-a telefonat în toiul nopții, deși îmi cunoaște numărul de telefon. Și apelul ei ar fi mai logic decât de la fotograf, care cu vreo cinci ani în urmă sau chiar mai mult, a făcut o serie de fotografii cu peisaje pentru ghidul orașului.

Dar anume Vlad, cu o voce plângăcioasă, la ora două în toiul nopții, se plângea în receptor:

— I-am cumpărat un inel! Doar e Ziua Îndrăgostiților. Mâine dimineață i-l voi dărui și-i voi spune: ”Totul e pentru tine, neiubire”.

Plângea și mă plictisea.

Știți la ce mă gândesc? Femeile nu sunt sexul slab. Noi suntem de cel puțin două ori mai puternice.