De ce am renunțat la minimalism. O istorie personală

Am devenit minimalistă relativ recent. Dar niciodată nu am fost atât de absorbită de ceva! Și a fost grozav

Călătoria mea a început după ce am aruncat 77% din lucrurile mele. Am numit acest proces “marea curățenie”. Mi-am revizuit toată garderoba, mi-am studiat casa de sus în jos și am înțeles clar că eram controlată de lucruri inutile.

Nu pot să cred că aruncarea unor lucruri inutile poate schimba atât de mult viața!

Prima curățenie și anii următori m-au învățat despre reținere și înțelegere. În rezultat, viața mea s-a schimbat complet.

Minimalismul m-a schimbat și mi-a dat libertatea pe care nu mi-am putut-o imagina vreodată.

A venit timpul să scap de el.

Ce facem cu spațiul

Anul trecut, încet încet am încetinit ritmul de aruncare a lucrurilor.

Am scăpat deja de cele mai multe lucruri și nu mai aveam ce arunca.

Zilele de curățenie au rămas în trecut.

M-am uitat în jur și am văzut spațiul gol, fizic și emoțional, pe care l-am creat în viața mea. În acel moment mi-am dat seama că a venit timpul să folosesc acel spațiu pentru a începe să trăiesc.

A venit timpul să îl umplu din nou.

Nu spun că am decis să încep din nou să adun gunoi sau să-mi completez programul cu activități doar pentru a fi ocupată. Am abandonat deja aceste obiceiuri și nu m-aș întoarce niciodată la viața mea anterioară.

Dar când creăm atât de mult spațiu liber, trebuie să-l folosim pentru a ne regăsi.

După ce mi-am curățat casa, am reușit să găsesc lucruri care exprimau și mă personificau mai exact. Și după ce mi-am curățat programul, am reușit să-l completez cu lucruri interesante pentru mine și cu hobby-uri.

Noi eliberăm spațiul pentru a-l completa cu ceea ce este mai important pentru noi.

Așadar, mi-am dat seama ce vreau să văd în viața mea.

Vreau să trăiesc din abundență. Vreau să trăiesc având multe.

Minimalismul ne învață să ne debarasăm

Sunt sigură că gândurile noastre ne afectează realitatea. Ceea în ce credem ne influențează viața.

Iar obstacolele cu care ne confruntăm sunt doar convingerile noastre limitative, care stau în calea noastră.

Așa cum am hotărât să trăiesc în abundență și să încerc să creez o astfel de viață pentru mine, mă așteptau provocările.

Este vorba de faptul că minimalismul a devenit o convingere care impunea limite.

În cazul meu, nu poate fi vorba de a trăi concomitent în abundență (având mai mult decât suficient) și minimalist (având exact cât este necesar).

Astfel, am decis să renunț la minimalism.

Acesta este și sensul minimalismului!

Curățarea, viață cu puține lucruri – toate acestea sunt lecții de minimalism, care ne învață să putem renunța. Minimalismul ne învață să renunțăm la lucruri de care nu mai avem nevoie. El ne învață să renunțăm la lucruri materiale, la gânduri și la emoții negative.

Minimalismul și curățenia ne permit să ne eliberăm și să începem o nouă viață, deoarece înțelegem că fericirea și valorile noastre nu sunt legate de aceste lucruri.

Principalul sens al minimalismului este capacitatea de a te elibera și a te debarasa.

Renunțăm la material pentru a ne vedea viața mai clar.

Și eu am renunțat la minimalism pentru a atrage abundența.