Odată Hemingway a făcut un pariu, că va reuși să creeze o povestire din doar 4 cuvinte (6 în limba originalului), dar care va deveni cea mai emoționantă din toate scrise vreodată. Renumitul scriitor a câștigat pariul:
„Se vând papucei. Nepurtați.” („For sale: baby shoes, never used.”)
***
Scriitorul american O. Henry a câștigat concursul pentru cea mai scurtă povestire cu introducere, cuprins și încheiere:
„Șoferul și-a aprins țigara și s-a aplecat asupra rezervorului de combustibil, ca să vadă câtă benzină a mai rămas. Decedatul avea 23 de ani.”
***
Frederic Brown a scris cea mai scurtă poveste de groază din câte au fost scrise vreodată:
„Ultimul om de pe Pământ stătea în cameră. Cineva a bătut la ușă.”
***
În Marea Britanie a fost organizat un concurs pentru cea mai scurtă povestire. Condițiile erau următoarele: trebuie să fie menționată regina, Dumnezeu, sexul și un secret. Primul loc a fost obținut de autorul următoarei povestiri:
„O doamne! – a exclamat regina. Sunt însărcinată și nu știu de la cine!”
***
În concursul pentru cea mai scurtă autobiografie a câștigat o bătrânică franțuzoaică, care a scris:
„Înainte aveam fața netedă și fusta boțită, acum e invers.”
***
Iată încă câteva povestiri scurte, care conțin până la 55 de cuvinte dar un mesaj profund și foarte emoționant!
„Fereastra” de Jane Orvis
De când Rita a fost omorâtă cu brutalitate, Carter stă la fereastră. Fără cărți, fără televizor, fără corespondență. Viața lui este ceea ce se vede printre draperii. Nu-i pasă cine-i aduce de mâncare, cine plătește facturile, nu părăsește camera. Viața lui – oamenii care aleargă, anotimpurile care se schimbă, vehiculele care trec pe stradă, fantoma Ritei.
Carter nu înțelege că în saloanele căptușite ale spitalului nu există ferestre.
„Propunerea” de Larissa Kirkland
O noapte înstelată. Momentul potrivit. Cina la lumina lumânărilor. Un restaurant italian. O rochie neagră mini. Părul splendid, ochi strălucitori, zâmbet cristalin. Împreună de doi ani. Iubită, cel mai bun prieten, nimeni altcineva. Șampanie. Îi cer mâna și inima. Oamenii se uită? Nu-mi pasă! Un inel frumos cu diamant. Obraji roșii, zâmbet fermecător.
Cum adică „Nu”?!
„Fantoma” de Charles Enright
De îndată ce s-a întâmplat tragedia, m-am grăbit acasă să-i spun soției vestea proastă. Dar ea se pare cu nu mă asculta deloc. Nici nu mă observa. Privea prin mine, apoi și-a turnat de băut. A pornit televizorul.
În acel moment a sunat telefonul. Ea a luat receptorul. Am văzut cum i s-a schimbat expresia feței. A început să plângă în hohote.
„Recunoștința” de Andrew Hunt
Pătura pe care a primit-o recent de la o organizație de caritate, îi acoperea confortabil umerii. Cizmele pe care le-a găsit într-un coș de gunoi îi erau numai bune. Luminile străzii îi încălzeau plăcut sufletul înghețat de întunericul rece. Forma băncii din parc i se părea atât de cunoscută spatelui său bătrân și obosit. „Îți mulțumesc, Doamne! Viața este, pur și simplu, minunată.” – se gândi el.
„Ce vrea Diavolul?” de Brian Newell
Doi băieței stăteau și priveau cum se îndepărta Diavolul. Ochii lui hipnotici încă le întuneca mintea.
-Ce a vrut de la tine?
-Sufletul meu. Dar de la tine?
-O monedă pentru taxofon. Trebuia să sune urgent.
-Vrei să mergem să mâncăm?
-Vreau, dar nu mai am niciun ban.
-E în regulă. Eu am destui.
„Ghinionul” de Alan E. Meyer
M-am trezit din cauza unei dureri cumplite în întregul corp. Am deschis ochii și am văzut asistenta medicală alături de patul meu.
-Domnule Fujima – a spus ea – aveți noroc, ați supraviețuit bombardamentului din Hiroshima de acum două zile. Acum sunteți în spital, în afara oricărui pericol.
Foarte slăbit, am întrebat:
-Unde sunt?
-În Nagasaki, a răspuns ea.
„Soarta” de J. Reap
Exista o singură cale de ieșire, căci viețile noastre se legaseră într-un lanț nesfârșit de furie și fericire, trebuia să rezolvăm cumva această problemă. Am încredințat-o unei trageri la sorți: cap – ne căsătorim, pajura – ne despărțim pentru totdeauna. Moneda a fost aruncată. – Cap. Ne-am uitat cu nedumerire. În câteva minute ne-am spus unul altuia: „Poate mai încercăm odată.”
„În căutarea adevărului” de Robert Tompkins
În acel sătuc uitat de lume, căutările lui au luat sfârșit. Într-o colibă aproape prăbușită stătea lângă foc „Adevărul”. El nu a văzut o femeie mai bătrână și mai urâtă în viața sa.
-Sunteți Adevărul?
Bătrâna plină de riduri a dat din cap în semn că da.
-Spune-mi ce trebuie să spun lumii? Ce mesaj să le transmit?
Bătrâna a scuipat în foc și a răspuns:
-Spune-le că sunt tânără și frumoasă!
„Medicina modernă” de August Salemi
Lumina orbitoare a farurilor, durere insuportabilă, apoi o lumină caldă și curată de culoare albastră. John se simțea uimitor de fericit, tânăr și liber, se apropia de lumina curată.
Durerea și întunericul a revenit treptat. John abia de a putut să-și deschidă ochii. Bandaje, tuburi, gips. Ambele picioare lipsesc. Soția, printre lacrimi, îi șoptește: „Iubitule, te-au salvat!”