Câteva povestioare emoționante despre ce înseamnă să fii TATĂ!

Când un bărbat devine tată, el este înzestrat cu o superputere magică, pentru a-i veni întotdeauna în ajutor copilului său, pentru a-l susține și a-l educa.

Iată câteva povestioare emoționante despre ce înseamnă să fii tată:

Mă întorceam la serviciu după pauza de masă, vremea era atât de frumoasă, aveam o dispoziție bună și am început să fredonez melodia pe care o ascultam în căști.

La un moment dat, simt cum picioarele mele se dezlipesc de pământ, ceva mă trage în sus, iar din spate aud o voce brutală: „Ce, dracu’, faci aici?”

Întorc capul, văd chipul unui bărbat care mă ține de guler ca pe un pisoiaș. Ochii lui se fac cât cepele, el mă pune cu grijă la loc, îmi aranjează frumos scurta și îm zice: „Scuze, din spate te-am confundat cu fiica mea, credeam că chiulește de la test la matematică…”

***

Toți vorbesc întotdeauna doar despre mame. Eu vreau să vă povestesc despre tata. Mama ne-a părăsit când aveam doar 5 ani. Acum, am 24 și în tot acest timp m-a crescut tata de unul singur.

El m-a învățat să repar robinetele, prizele electrice, să bat cuie, să conduc mașina, să coc plăcinte. El e tatăl meu, dar și mama! El știe ce mărime la colanți port, ce culori prefer. Știe ce cosmetică îmi place, mă sfătuiește ce fel de rochie să-mi cumpăr și ce pantofi să aleg. Îi pot spune orice și îl pot întreba orice. El mă înțelege și mă ajută de fiecare dată. Sunt mândră de el. Și îl iubesc nespus de mult.

***

Fiica (6 ani) mă întreabă:

-Mami, ce este o „mumie”?

Încep să îi explic, îi povestesc despre Egipt, faraoni ș.a.m.d.. Văd că nu se lipește.

-Păi, du-te și-l întreabă pe tata.

-Tati, ce este o „mumie”?

-Un tip uscat!

-Aaa, clar.

***

Tatăl meu este un punk înrăit: iarnă și vară umblă într-o geacă neagră, este plin de tatuaje și are cercei în urechi. Mulți îl privesc indignați și se întreabă ce ar putea un astfel de animal să-i ofere copilului său, adică mie.

Iar eu vă spun, că atunci când eram mică, acest punk mă ducea și la muzee și la teatre, învățam împreună limba franceză după cântecele lui Edith Piaf, asculta răbdător cum eu învăț să când la vioară, m-a ajutat să aleg primii pantofi din viața mea, m-a învățat elementele de bază ale autoapărării și mă ducea la conservator.

Acum sunt însărcinată, iar tata învață să tricoteze ca să-i facă un fular nepoatei lui. Sunt sigură că fiica mea va avea cel mai minunat bunel din lume!

***

Mergeam cu tata în autobuz, eu stăteam pe bancheta din față, iar el în urma mea. Un tip se apropie și mă întreabă: „Mama ta nu are nevoie de ginere?” Eu îi răspund: „Nu știu de mama, dar pot să-l întreb pe tata!” Mă întorc și îi zic tare: „Tată, tu ai nevoie de ginere?” El, fără să se ridice îl întreabă: „Ei, ginere, ce poți să oferi pentru fiica mea?” Tipul îi întinde un Snickers.

Tata îl deschide, mușcă o gură de ciocolată și îi zice: „Accept, fiica e a ta acum, ești cam slăbănog, dar mă ocup eu de tine.”

Și tata chiar a făcut-o. Acum șase luni am jucat nunta… Mulțumesc, tată, pentru simțul umorului și pentru că ești așa cum ești!

***

Când aveam 18 ani, am aflat că tatăl meu nu este tatăl meu biologic. Cel biologic a lăsat-o pe mama când ea era însărcinată. A fost un șoc pentru mine. Am plâns toată noaptea, gândindu-mă: „De ce mi s-a întâmplat asta? Nu mai suntem o familie adevărată.”

Apoi, am început să-mi aduc aminte diferite momente din viață. Mi-am amintit cum tata a stat până aproape dimineața, făcând o compoziție pentru mine la grădiniță, când mama era la serviciu. Mi-am amintit, cum la fiecare zi de naștere, tata îmi aducea câte un buchețel mic, dar frumos. Dimineața, am venit la bucătărie unde tata bea cafea, l-am îmbrățișat și i-am spus că nu am alt tată și nici nu aș putea avea. Nu, această veste nu a trecut fără urmă. Dar m-a ajutat să înțeleg cât de mult îmi iubesc părinții, și cât de mult ei mă iubesc pe mine.