„Când vei naște – o să înțelegi!” – îmi zicea mama, sora și alții. Am născut, dar tot nu am înțeles!

„Când vei naște – o să înțelegi!” – de câte ori am auzit această frază!

Pentru prima oară – cu vreo opt ani în urmă, când am mers cu sora mea și nepoțica în parc. Era o sărbătoare pentru copii, unde s-au organizat multe concursuri cu surprize și cadouri.

Un episod mi-a amintit mai mult o scenă dintr-un film de groază, decât o sărbătoare pentru copii: sărmanul clovn cu câteva acadele în mână se uita în jur căutând să fie salvat – l-au înconjurat copii cu mâinile întinse. Când a devenit clar, că sunt mai mulți copii decât acadele, s-au apropiat și părinții.

Gălăgie, zarvă, două mame s-au apucat de plete, împărțind ultima bomboană. Cei care au rămas fără dulciuri urlau în gura mare și încercau să le smulgă din mâinile concurenților mai norocoși.

Una din doamnele care au participat la toate astea era și sora mea mai mare. Cu o mutră de învingător, i-a înmânat acadeaua fiicei sale. „Când vei naște – vei înțelege!” – nuștiu de ce mi-a zis ea atunci, fiind indignată de expresia feței mele. De ce să nu cumperi o acadea din magazin și să-ți calmezi copilul? Nu am înțeles.

„Când vei naște – vei înțelege!” – țipa supărată femeia, care a decis să-i schimbe scutecul copilului său în tramvai. Mi-a zis-o nu doar mie, dar și tuturor pasagerilor nemulțumiți. Obiectul utilizat de igienă, care emana un odor de nedescris, femeia i l-a înmânat unui pasager deosebit de indignat. I l-a dat direct în mână, murdărindu-i și sacoul.

Cel mai interesant a fost că ea a coborât la următoarea stație, alături de un centru comercial, unde cu siguranță era o cameră special amenajată pentru mame și copii. Iar noi am continuat să mergem, donând fiecare câte un șervețel umed pentru pasagerul pătimit.

În magazine, în spitale, în tren… peste tot auzeam: „Când vei naște – vei înțelege!” Așteptam acel moment cu frică: ce dacă voi cunoaște și eu sensul ascuns al acestei expresii și voi începe și eu să lupt pentru acadele și să cer o atitudine specială față de mine?

Am născut. Am răsuflat ușurată. Nimic nu s-a schimbat și așa și nu am înțeles nimic. Cel puțin, din ceea ce trebuia să înțeleg. „Nu te-a luat din prima!” – glumea soțul pe seama mea.

Am născut și a doua oară. Și oricum nu am înțeles. Copiii mei nu țipă în locurile publice și nu au nevoie de atitudine specială din partea oamenilor din jur. Ei nu au nevoie de acadele gratuite și nu încearcă să ia înghețata din mâna copiilor străini.

Ce ar fi trebuit să înțeleg când am născut? Răspuns la întrebarea care mă frământă așa și nu am primit.