„Bogăția omului străzii” – o istorioară din viață care te va lăsa îngândurat!

Moș Mihai locuia la intrarea în casa noastră. Toți locuitorii casei s-au obișnuit cu el și nu îl alungau, încercând să-l ajute cu haine, mâncare sau cu câțiva bănuți. Pe timp de iarnă, când era prea ger, el se ascunde în subsol…

Locuitorii casei îi spuneau lui Moș Mihai să nu mai adune toate pisicile și câinii străzii, însă asta se întâmpla permanent. Toate psicile și câinii de prin apropiere veneau la moșneag, îi mâncau mâncarea, dormeau cu el, înfășurându-se în boarfe. În fiecare dimineață, pornind la serviciu îl vedeam pe moș Mihai. El întotdeauna zâmbea și era prietenos cu locuitorii. Zi de zi îl întâlneam înconjurat de pisicile și câinii străzii.

El nu era prea vorbăreț, nimeni nu știa de ce a ajuns să locuiască în stradă și cum a ajuns în curtea noastră. Vecinii îl considerau nebun, fără să-i acorde prea multă atenție. Într-una din dimineți l-am întâlnit și l-am întrebat:

-Și așa ești flămând și sărac, de ce le dai toată mâncarea ta animalelor?

-Nu e adevărat, eu nu sunt sărac, – mi-a răspuns moș Mihai încruntat.

Am zâmbit clătinând din cap și am pornit la serviciu. În acea seară iarna a intrat în drepturi. Picturi pe geamuri, ninsoare puternică și ger.

În cap mi se tot rotea răspunsul lui moș Mihai, ce oare considera el a fi bogăție? Cum poți să trăiești la gunoiște, să nu ai nimic dobândit în viață și să gândești atât de pozitiv? E bogat el, auzi… Sunt un familist, cu studii, cu un loc de muncă prestigios și cu salariu stabil, dar îmi este rușine să mă numesc bogat, iar el într-adevăr crede în asta. Am decis să aflu motivul încrederii sale. Mă voi interesa despre viața lui și voi afla de unde a luat atâta ardoare și credință.

Lângă intrare stătea moș Mihai și privea cu zâmbet la o pisicuță roșcată și slăbănoagă. M-am oprit și cu dispreț am început să îl iau la întrebări.

-Iar îi hrănești? Cu ce ești așa bogat? – am întrebat eu.

După o pauză lungă, sărmanul a ridicat capul și a răspuns răgușit:

-Eu am inimă. Este o bogăție imensă, care pe mulți îi ocolește.

În acea noapte nu am putut să adorm. Nu am discutat niciodată cu nimeni despre această întâmplare. Dar am înțeles, că în suflet eu sunt atât de sărac și confuz. Cum aș putea să îi ajut pe alții, dacă eu nu pot să mă ajut pe mine?