Gara. În jur e agitație. Toți se grăbesc undeva, întâlnesc pe cineva, nu atrag atenție celor din jur. Trenurile întârzie. O fată stă îngrijorată și așteaptă trenul. Ea nu întâlnește pe nimeni, nu pleacă nicăieri. Trebuie doar să ia un colet.
Anca trăiește singură în acest oraș. Familia ei a rămas în sat. Părinții îi expediază genți cu fructe și legume proaspete, pe care le cresc la ei în grădină.
Fata se plictisea. Privindu-i pe săracii din gară, ea a căzut pe gânduri: „Oare ce viață trebuie să aibă un om, ca să ajungă să cerșească?” Bărbatul la care se uita Anca nu arăta ca un alcoolic. Doar era îmbrăcat murdar și dezordonat.
La un moment dat, fata a decis să se apropie și să-i vorbească:
-Îmi cer scuze, luați și mâncați. E gustos.
Anca i-a întins tânărului niște mere.
-Mulțumesc, domnișoară, – i-a răspuns boschetarul.
-Totul e în regulă?
-Nu, nu e în regulă. Ar fi fost mai bine, dacă aș fi putut să mă întorc în orașul meu natal, acasă, – a răspuns trist tânărul.
-Mmm… Clar. Cereți bani de la alții pentru a vă îndeplini dorința, – a spus fata și s-a ferit de el.
El nu i-a răspuns nimic.
Dar în capul fetei era doar acea privire disperată a tânărului. „Ce să fac? Ei, bine! Mă duc să-i dau niște bani. Doar, nu se va întâmpla nimic grav.” Anca s-a apropiat din nou de boschetar.
-Încotro trebuie să plecați? O să vă cumpăr un bilet. Dar, să știți că nu veți putea să-l întoarceți înapoi. E clar?
-Mulțumesc din suflet, domnișoară. Sunteți foarte bună, – i-a spus tânărul cu zâmbetul pe față. – Scrieți-mi adresa dvs., o să vă întorc banii. Mă numesc Pavel.
-Anca, îmi pare bine, dar cu asta gata. Nu am de gând să vă spun adresa mea. Nu am nevoie de bani. Am făcut-o fără vreun interes.
Au trecut 13 ani
Anca a absolvit universitatea, s-a căsătorit. Și-a cunoscut soțul în anii de studenție. Au învățat împreună, apoi au fost colegi de serviciu. Cu 2 ani în urmă și-au cumpărat un apartament pe ipotecă. Trebuiau să plătească 24 de ani.
Viața de familia nu a mers prea bine. Soțul a început să o înșele, nu-i mai acorda atenție Ancăi. Nu demult bărbatul a dat la divorț și a decis să procedeze ca un „bărbat” adevărat, lăsându-i apartamentul soției. Evident, Anca trebuia să plătească pentru el.
Deci, soțul a părărsit-o, lăsându-i o datorie imensă. Anca a decis să-i ceară un sfat șefului. El nu a putut să o ajute cu nimic, dar a sfătuit-o să meargă la bancă, poate acolo vor găsi împreună un compromis.
Disperată, Anca a strâns toate documentele necesare și a mers la bancă.
-Bună ziua! – a spus ea, intrând în biroul directorului. – Am o situație dificilă și…
Femeia a rămas uluită… în fața ei stătea Pavel. Anca l-a recunoscut după privire.
-Anca, sunteți dvs.? Nu îmi vine să cred ochilor… Ce s-a întâmplat?
-Nici mie nu-mi vine să cred…
-Nu vă imaginați cât vă sunt de recunoscător. Până acum nu pot să uit acea zi, acel sentiment pe care l-am avut, când mi-ați oferit o mână de ajutor. Sunteți salvatoarea mea, unica persoană care mi-a atras atenție în acele momente dificile. Știți, acum câteva luni am deschis un centru pentru cei nevoiași.
-Mă bucur să aud, că totul e bine. Iar deschiderea centrului este o cauză nobilă! Într-adevăr, uneori există situații care par complet lipsite de speranță.
-Cu ce problemă ați venit?
-Iată, puteți să vă uitați la toate documentele mele…
Analizând documentele Pavel a spus:
-Ce pot să spun, vă sunt foarte dator. Putem încerca să schimbăm condițiile contractului de împrumut: dobânda va fi scoasă.
-V-aș fi foarte recunoscătoare!
-Nu aveți pentru ce… Nimeni nu a anulat legea bumerangului! Cândva m-ați ajutat, iar acum e rândul meu.
-Pot să vă întreb, ce s-a întâmplat atunci, cu 13 ani în urmă? Doar nu erați un boschetar…
-E o poveste lungă… Haideți să ne întâlnim undeva la o cafea și poate vă povestesc cumva.
-E o idee bună! – a răspuns Anca cu zâmbetul pe față.