Așa am scăpat eu de depresie în 30 de minute. O experiență îngrozitoare, cu efect incredibil!

Aflându-mă o perioadă în Japonia, am trăit o depresie teribilă. Cântăream 75 kg, puteam să fiu toată ziua într-o singură pijama și să nu mă spăl timp de 2 sau 3 zile. Nici nu mi-am periat dinţii. Mai târziu mi-a dispărut dorinţa de a trăi.

După ce o prietenă japoneză a aflat de starea mea, s-a oferit să mă ducă la o clinică. Mi-a zis că există o procedură interesantă de tratare a depresiei, după care viața se schimbă radical. Am plecat cu ea la clinică în pijama şi papuci de casă.

În Japonia, nimeni nu acordă atenţie în ce hal eşti în stradă. Poţi să fii şi goală. Toată lumea este preocupată de gândurile sale. Ei nu au obiceiul să analizeze oamenii din cap până-n picioare în trafic sau pe stradă. Deci, sunt oameni liberi.

La clinică am completat chestionarul necesar. După ce am intrat în salon, am rămas şocată văzând în mijlocul camerei un sicriu. Doctorul mi-a pus câteva întrebări și mi-a dat haine potrivite pentru un răposat. Mi-am schimbat hainele, mi-a ordonat să mă culc în sicriu ca să mă simt moartă şi mi-a zis să apăs pe buton când voi dori să ies de acolo.

M-am culcat în sicriu. Înăuntru era un miros ciudat. Se simţea satinul moale de o culoare strălucitoare. Sicriul era decorat cu mărgele. Stăteam culcată şi mă uitam la el. Înăuntru suna o muzică funerară . Lumina slabă din cameră era vizibilă prin crăpături. Apoi am simţit cum mă conduc și mă încarcă într-o mașină. Apăsam pe buton. Butonul s-a defectat şi a căzut. Am început să-i chem și să reproşez  că nu am plătit pentru astfel de serviciu.

Apoi, am mers aproximativ 10 minute. Începeam să mă sufoc. După care am auzit comanda de descărcare. Și m-au lăsat jos pe frânghii în pământ. Auzeam cum pământul cade deasupra sicriului. Am început să strig isteric, fără să aleg cuvintele. În capul meu se frământau un milion de gânduri. Că am ajuns la sectanţi şi mă ucid. Și, cel mai probabil, prietena mea japoneză e de partea lor.

Am s-o ucid! Sunt într-adevăr îngropată! Am început să țip și mai mult ca un porc într-un abator şi să lovesc  cu picioarele. Și cel mai rău era  faptul că începusem să mă sufoc. Plângeam și lacrimile îmi curgeau pe obraji, intrând  în urechi. Din isterie și frică, m-am făcut de nimic. Din cauza că era foarte strâmt, nici nu puteam să-mi șterg faţa. Înăuntru mirosea a urină. M-am gândit, Doamne, nu vreau să mor.

Era îngrozitor de strâmt. Era zăpușeală. Nu puteam să respir. A început să mi se învârtă capul. Am simțit că încep a îngheța. La urma urmei, eram udă de propria urină. Simţeam că pământul e rece. Am plâns în hohote timp de aproximativ 20 de minute, după care mi-am pierdut cunoştinţa. Eram într-o stare teribilă. Îl înțelegeam pe Gogol și mi-am adus aminte că probabil el s-a trezit în sicriu și a murit la fel ca mine aici.

În fața ochilor îmi treceau diverse imagini din trecut. Îmi aminteam cum am născut și mi-am ținut fiica în brațe. Primii ei pași. Părul ei ce îl împleteam în fiecare zi. Oh, Doamne, am uitat complet de fiica mea. Din cauza depresiei mele imaginare. Mi-am amintit că de mult timp nu am mai sunat-o  pe mama. Mi-am amintit că viața este atât de frumoasă. Viața este minunată. Iar eu stau într-un sicriu şi mor. Şi japonezii mei preferaţi mă ucid. Pe care eu i-am idolatrizat. Ah, japonezii!

Apoi s-a deschis uşa. Eram în aceeași cameră. Acel sicriu era o iluzie a morții și era complet computerizat.

După am plâns timp de 10 minute. Abia m-am liniștit. Prietena mea râdea de mine. Mi-au dat înregistrarea despre „moartea” mea. În interiorul sicriului se aflau camera video, totul a fost înregistrat.

După această procedură am pierdut în greutate, eram mai atrăgătoare. Am iubit viaţa din aceeaşi secundă. Gândul că nu vreau să mai traiesc şi depresia mea au dispărut. Nu mai vreau să mai ajung acolo. Vreau să trăiesc aici şi acum.

Voi nota cele 12 legi ale optimismului:

  1. Nu uitați să aruncați gunoiul: … din coș … din capul tău … din viață!
  2. Când treburile îţi merg prost – nu mergeți cu ele.
  3. Dacă eroarea poate fi corectată, înseamnă că nu ați făcut încă o greșeală.
  4. Cel mai bun profesor în viață este experiența. Este costisitor, dar explică în mod inteligibil.
  5. Mulțumesc oamenilor care au venit în viața mea și au făcut-o frumoasă. În același timp le mulţumesc şi oamenilor care au ieșit din ea și au făcut-o şi mai bună.
  6. Există întotdeauna cineva căruia nu-i place ce faci. Acest lucru este normal. La toţi pot să le placă numai pisoii.
  7. Dacă cineva te ceartă, se înfurie sau se supără: „zdrobește-l” cu atitudine pozitivă.
  8. Trebuie să vă aranjați viața până când ajungeți în momentul când viaţa începe să vă aranjeze pe voi.
  9. Nu vreau să te supăr, dar sunt bine!
  10. Nu calc pe aceleaşi greble. Dansez deja pe ele! Și de fiecare dată mai bine.
  11. Rețeta pentru tinereţe: bucură-te de fiecare amănunt și nu fi nervos din cauza oricărui ticălos.
  12. Cea mai buna zi este astazi !!!