A plecat, părăsindu-și soțul și copiii… Dar ce a făcut-o să ia această decizie?

-Totul e bine, – la toate întrebările, Alina întotdeauna răspundea așa.

-Sigur?

-Sigur!

Puteai să nu o întrebi. La Alina întotdeauna era totul bine, cel mai bine. Cearcăne sub ochi? Ei, și! Mulți le au! În picioare, cizmele care deja sărbătoreau cea de-a 2 aniversare? Sunt de calitate și îmi plac, dar nu le port mereu doar din motivul la care v-ați gândit! Merge pe jos acasă de la serviciu? Doar e benefic să mergi pe jos, nu ați știut? Acum veți ști!

Cu timpul, prietenii au lăsat-o în pace pe Alina. Totul îi merge bine omului, de ce să te bagi în suflet?

Pe fundalul acestei bunăstări, cu atât mai neașteptat a răsunat știrea:

-Ați auzit de Alina? Și-a părărsit soțul, copiii, s-a concediat și a plecat! Încotro? Nimeni nu știe. Telefonul este deconectat, toate conturile de pe rețelele sociale sunt șterse. A dispărut!

Pe Alina o judecau toți. Cunoscuții, rudele apropiate și cele îndepărtate și chiar cei care nu o cunoșteau:

-Trăia, ca în sânul lui Dumnezeu! Ce nu i-a ajuns? Cu siguranță și-a găsit unul și a plecat la el! Soțul i-a construit o casă, o ducea în vacanțe. Face fițe!

Mda, nu poți nega aceste lucruri. Dar, totuși, cred că ar trebui de concretizat ceva…

Casa. În casa construită, locuiau nu doar Alina cu soțul și cei doi copii, dar încă și toată familia „constructorului”. Mai concret mama, bunica, bunelul și sora în compania animalelor ei: doi câini și trei pisici. Apartamentele le dădeau în chirie, savurând din ospitalitatea fiului și a soției lui. Iar în caz că Alina să nu cumva să pretindă la munca lui, soțul a scris casa după mama lui.

Dejunurile, prânzurile și cinele pentru toată compania le gătea Alina. Plus la asta, Alina gătea și terci pentru câini.

Grădina – e un subiect aparte. Pe terenul din jurul casei, Alina plănuia să sădească multe flori, însă generația mai în vârstă a insistat să fie o grădină cu legume. Și cine credeți că avea grijă de ea? Gospodina casei!

Alina lucra în calitate de depozitar la o bază de produse alimentare. Acasă de la serviciu femeia era nevoită să se întoarcă pe jos: cardul ei salarial era sub controlul soțului, care dirija toate cheltuielile. La toate plângerile ei, soțul îi răspundea întotdeauna la fel: iată buneii noștri mergeau la școală câte 15 km pe jos, și nu se plângeau!

Copiii. Mândria oricărei mame, bucuria și speranța la o bătrânețe decentă. Copiii Alinei au preluat repede stilul de comunicare a rudelor mai învârstă și au început să i se adreseze mamei foarte urât și nepoliticos.

Vacanțele. Da, erau. Dar ținând cont de cele enumerate mai sus, este ușor să ne dăm seama, ce rol avea Alina în aceste călătorii. Femeia avea grijă de bunei și de copii. Două săptămâni la mare, dar să nu reușești niciodată să înoți în ea.

Din momentul plecării (evadării) Alinei au trecut doi ani. Peste 1 an ea va împlini 40. Acum Alina lucrează de acasă, închiriază o căsuță mică în apropierea mării și plătește pentru întreținerea copiilor. Nu mai are mult, încă vreo 2-3 ani și ea va fi liberă.

Prima ei rochie, după mulți ani, Alina a cumpărat-o chinuită de remușcări, dar totuși a cumpărat-o!

-Știi, am aproape 40 de ani. Dar abia acum am început să trăiesc. Când am reușit să mă transform într-o „mătușică” – nu am observat. În schimb, țin minte foarte bine când din această „mătușică” m-am transformat înapoi în femeie. În femeia, care are întreaga viață înainte: așteptând în gară, cu o geantă nu prea mare, actele și câteva mii furate de la soț, nu regretam că am lăsat totul și pe toți. Regret doar, că nu am făcut-o mai devreme. Am o singură viață și am înțeles că nu vreau să mi-o petrec, îngrijind de alții.