Profesoara intră în clasă, începe lecția. Gălăgie, zarvă, un tablou cunoscut aproape tuturor. Profesoara stă la ușă și urmărește în tăcere tot acest circ. Cineva strigă:
-Gura! A venit!
Cineva îi răspunde:
-Nu-mi pasă!
Profesoara se apropie de masă ei. Apoi începe a vorbi încet, evidențiind doi dintre cei mai guralivi ai clasei:
-Popa și Ionescu, puteți rămâne în picioare, ceilalți se așează! Bună ziua, elevi!
Cei doi rămân în picioare. Profesoara:
-Așadar, astăzi vom avea o discuție. Întrucât lui Popa nu-i pasă, el va fi avocatul, iar Ionescu – procurorul. Aveți dreptul să vă alegeți câte un asistent.
Elevii puțin nedumeriți:
-Dar care va fi tema discuției?
Profesoara, zâmbind:
-Ionescu va avea rolul de inchizitor, interzicând pictorilor din Renaștere să picteze oameni dezgoliți. Popa îi va apăra pe acești pictori, va aduce argumente precum că corpul uman este frumos și merită reprezentat în tablouri. Și da, puteți menționa în disputa dvs. nume concrete de pictori, tablouri. Fiecare menționare – 1 punct. Cu cât mai multe puncte veți acumula, cu atât mai multe note de 10 vor apărea în registru. Și încă ceva, fiecare asistent își mai poate lua încă doi asistenți în ajutor. Pentru dovezi argumentate – iarăși note de 10. Noi, cei care nu participăm, vom avea rolul juraților, vom decide dacă au voie artiștii să picteze sau nu!
La început discuția mergea încet, dar treptat, argumentele deveneau tot mai convingătoare și, la un moment dat, elevii nu reușeau să urmărească fiecare replică.
Știți, era ceva de nedescris. Totul a trecut într-o dispută puternică, încât părea că lecția este prea scurtă. Întreaga clasă s-a implicat, după sunet elevii au continuat discuția, fără să acorde atenție faptului că lecția s-a sfârșit.
O altă lecție. Întrebare:
-O să vă întreb acum ceva foarte personal. Cine dorește – răspunde, cine nu dorește – poate să nu participe la discuție. Așadar, cine dintre voi știe ce este un sărut?
-Adică, sărut?
-Cine dintre voi s-a sărutat cel puțin odată? Ridica-ți mâinile.
Unul sau doi băieți au ridicat mâna.
-Mulțumesc. Cine dintre voi poate spune că acesta a fost unul dintre cele mai frumoase senzații trăite?
Tăcere.
-Mulțumesc. Așadar, notați tema pentru acasă – întrebați de bunei, oameni cunoscuți de vârstă înaintată, cum a fost primul lor sărut. Apoi, scrieți o compunere despre asta. Dar, este important să scrieți adevărul.
La următoarea lecție, toți elevii au citit cu glas tare compunerile.
-Bunica mea a fost sărutată pentru prima dată de un soldat rănit grav, ea fiind asistentă medicală. Își amintește foarte bine numele acelui soldat, pentru că el a murit chiar în acea noapte sub bombardament.
-Bunelul meu a sărutat-o pentru prima dată pe bunica, după ce a curtat-o timp de un an de zile. El ține minte că era primăvară și peste tot înfloreau caisele. Iar bunica a spus că era luna iunie.
-Buneii mei nu mai sunt în viață, dar eu am întrebat un vecin. Primul lui sărut a avut loc de Ziua Victoriei, în Polonia. Atunci când toți au aflat că războiul a luat sfârșit, au început să se îmbrățișeze și să se bucure în stradă. Astfel, el a sărutat o fată necunoscută, dar ține minte foarte bine că ea avea ochi căprui și părul lung până la talie.
Atunci când toți au terminat de citit, profesoara, privind lung pe fereastră, le-a spus elevilor:
-Niște istorioare foarte frumoase, îți taie respirația. Nu știu cum voi, dar eu sunt foarte invidioasă.
O altă lecție de neuitat.
-Bună ziua, elevi. Astăzi vom avea o lecție mai puțin obișnuită – vom asculta. Apoi ne vom împărtăși trăirile. Ea a adus un gramofon vechi (nu știu de unde l-a scos), cu un disc de vinil. Și l-a inclus.
De undeva de departe s-au născut niște sunete ușor distorsionate de șuieratul discului vechi. Orgă, vioară… Apoi, am aflat că noi ascultam „Adagio” de Tomaso Albinoni. În fața ochilor mi-a trecut toată viața mea scurtă, cele mai frumoase și importante momente. M-am întors și am văzut că toți elevii au rămas nemișcați cu o expresie nemaivăzută a feței, cu gândurile undeva departe.
Cine și ce a văzut în acel moment? Nu știu… dar nimeni nu a rămas indiferent.
Acum nu se mai predă acest obiect în școli. Se numea „Etica și estetica”. Am scris așa cum îmi amintesc.
Ah, da… Profesoara a plecat peste hotare și lucrează acum ca menajeră.