17 aprilie 2018 – în această zi am sărbătorit în familie ziua de naștere a socrului meu. Am stat la masă într-o companie minunată. Ion era binedispus, glumea, își amintea întâmplări amuzante din tinerețe și copilărie.
Doar fiul nostru lipsea la masă. După o cină gustoasă, eu și fiica am decis să îi petrecem pe socri. Soțul a rămas acasă. După accident, el nu putea să meargă prea mult pe jos din cauza durerii la nivelul piciorului. A băut câteva pahare, eram sigură că atunci când ne vom întoarce acasă, el va dormi deja.
Și nu am greșit, el a adormit chiar la masă în fața laptopului. Fiica a mers în camera ei iar eu am decis să-mi fac o cafea. Deja mă porneam la bucătărie, când privirea mi-a s-a îndreptat spre monitor.
Ion își deschise profilul pe o rețea de socializare. Intenționa să șteargă o conversație, dar, se pare că nu a reușit. L-a împiedicat somnul. M-am apropiat de laptop, ca să văd cui îi aparțineau mesajele…
De îndată ce am văzut „te iubesc” mi s-a întunecat în fața ochilor. Ion i-a scris aceste cuvinte Adelei, fostei colege de la serviciu. Cu piciooarele tremurânde, m-am așezat pe canapea.
În cap mi-au apărut imediat momentele trăite împreună. Am trecut prin multe greutăți. Am avut grijă de el după un accident grav cu mașina, în care a avut de suferit întreaga noastră familie. L-am susținut atunci când șeful i-a cerut să se pensioneze. Nu mai putea să lucreze în plină forță după trauma la picior. Ion trăia cu serviciul, așa că demiterea a fost o lovitură destul de dură pentru el.
Am depășit împreună și asta. Și-a găsit un alt post de lucru. El tot repeta cât îmi este de recunoscător pentru sprijin, dragoste și grijă. Mințea, după cum s-a dovedit.
Mi-am adunat toate puterile și m-am ridicat în picioare. Nu știam ce să fac, așa că am decis să mă sfătuiesc cu fiica. Ea a încremenit când am intrat în camera ei, nu îmi puteam stâpâni lacrimile.
Fiica a decis să citească și alte mesaje din acea conversație. Ne-am convins că relația lor dura deja nu de o lună sau două. Probabil, totul a început încă atunci când el era la celălalt serviciu.
În capul meu era o dezordine totală, așa că am decis să am încredere în acțiunile fiicei. Nu am reușit să-mi revin, că ea deja îi scria Adelei: dacă îl iubești, poftim, ia-l la tine. Noi îi vom aduna repede lucrurile.
După asta s-a apropiat de mine și m-a îmbrățișat strâns, spunându-mi că sunt puternică și că ea îmi va fi alături, va fi de partea mea.
La scurt timp, a sunat telefonul soțului, noi eram la bucătărie. Probabil era Adela, fiind de pe somn, Ion a răspuns. Conversația a durat mai puțin de un minut. Am auzit cum s-a ridicat, s-a îmbrăcat și a plecat fără a spune un cuvânt. Data viitoare l-am văzut, când a venit după lucrurile lui.
Încă nu îmi vine a crede că familia noastră s-a destrămat atât de ușor, într-o clipă. Cum să mai crezi în oameni după asta? 28 de ani împreună, gesturi și cuvinte frumoase. Dar totul s-a sfârșit cu un divorț…