Bună, sunt un tată a doi copii. Nu știu nici bine să scriu și nici om de artă să fiu, dar mă doare sufletul să văd cum aproape toți părinții, își țin copilul ziua întreagă în fața ecranelor. Cred că de acolo copilul va învăța, să vorbească, numerele, adunarea, literele sau limba engleză. Dar adevărata învățătura este în comunicare, acolo sunt reacții și emoții.
Trăim în perioada în care copiii știu deja să citească, dar încă poartă scutece, deoarece nu știu să-și ridice pantalonii. Am scris această poezie, pentru că am vrut să îndemn părinții și buneii, să petreacă mai mult timp în activități și comunicare cu copiii și nepoții. Trimite acest articol celor care crezi că pot avea nevoie de acest mesaj. Hai împreună să facem lumea mau bună.
Bucuria copilăriei poate fi extinsă pentru o clipă.
Ia telefonul de la copilaș.
Uită-te cu el la păsări, flori, un iepuraș
Joacă fotbal, aleargă sau dansează
Tu și el! un copac plantează.
De ce să-i bagi tableta –
-n mâini, în loc de coardă?
TV, “iPhone” sau Internet
Nu înlocuiesc nici zâmbet, nici caiet
Copiii noștri nu știu deloc
Nici ac cu ață, nici iarmaroc
“Virtual” – și nimic mai mult!
Colibele și corturile nu mai sunt.
Arată-i lumea vie din jurul lui
Frumusețea răsăritului
Să știe cum să facă un desen!
În jocuri cum să fie sprinten
Lasă aerul curat ca să-l îmbete
Să nu mai caute oxigen în eprubete
Spune-i tu, ”Fi-i CAMPION”
Dă-l într-un loc de iPhone
p.s. Dacă știi pe cineva, care ar avea nevoie să citească asta, nu ezita să distribui.