Amintiri. Poezia care îți varsă lacrima

Această poezie a topit inima tuturor care au citit-o

Amintiri

Aș fi vrut să merg la mama,
Pârtie, din nou să-i fac…
Însă, a plecat sărmana.
Satul e… tot mai sărac!

Pe rând au plecat vecinii,
Casele sunt părăsite,
Uneori, mai stau străinii.
Doar de ei, mai sunt păzite!

Peste tot, pe la ferestre…
Luminițe… se aprind;
Roșii, violet, albastre…
Care, nu mă mai surprind.

Numai la casuța noastră,
Geamuri reci… și ruginite,
Cu obloane ferecate…
Și de timp, parcă-s cernite.

Aș fi vrut să merg la mama,
Să îi pun ceva, sub brad!
Însă, astăzi îmi dau seama…
Fulgi de amintiri, mai cad.

Versuri: Angelica Grosu