Întotdeauna există ceva de care să te bucuri și ceva pentru care să trăiești…
Omar Khayyam are o poezie despre cineva care vinde tinerețe și bătrânețe la piață. La tinerețe, prostia a venit ca anexă, iar la bătrânețe, înțelepciunea. O coadă lungă s-a aliniat pentru tinerețe, iar când se uitau la bătrânețe, se strâmbau și au mers mai departe fără să se oprească.
Khayyam a recurs la toate aceste metafore pentru a-și deschide ochii asupra unui adevăr neplăcut: viața după 50-60 de ani este foarte diferită de perioada anterioară. Și nu e vorba bine.
Indiferent cât de mult ai sta, nu scrie beneficiile bătrâneții punct cu punct pe o bucată de hârtie, tot nu sunt suficiente.
O cunoștință de a mea de 55 de ani a declarat ca se bucură ca perioada tinereții a trecut. Și împreună cu ea – îndoiala de sine, dependența de opinia celorlalți, teama de inconsecvență cu așteptările părinților. Și o furtună hormonală, când ești gata să mergi până la capătul pământului pentru o femeie frumoasă și să-i îndeplinești oricare dintre capriciile ei, iar ca răspuns ea nu apreciază acel lucru. Acum a învățat să vadă prin oameni, nu se plictisește singur.
Un an mai târziu, i-au scăpat emoționat anumite lucruri : cât de tare își dorește să se îndrăgostească! Cum vrea să faci drumeții înalte în munți și să nu-și facă griji pentru presiune, articulații, inimă.
Ei bine, și-a amintit și despre părinții lui: cum, se pare, grija lor enervantă nu era suficientă. La un moment dat nu i-a apreciat, a vrut să fugă de acasă mai repede, până la maturitate. Și la vârsta adultă, nimeni nu era interesat dacă și-a pus o pălărie, dacă a mâncat, dacă îl doare gâtul. Toți i-au cerut doar: trebuie să faci asta, trebuie să faci asta.
Actrița franceză Brigitte Bardot a purtat cumva o conversație sinceră cu un jurnalist despre modul în care ea, prima frumusețe a Parisului, experimentează faptul că alte frumuseți sunt acum pe piedestal și atrag adorația cu lingurile pline?
Cum găsești fericirea atunci când treci de 50 de ani? Când frumusețea dispare, sănătatea eșuează, bărbații nu aruncă priviri interesate, iar copiii nu mai depind de tine: au crescut și au propriile lor interese.
Multe femei din această perioadă sunt acoperite de depresie: se pare că tot ce le-a aparținut recent a fost furat cu fățărnicie de altcineva. Unii dintre ei se grăbesc la chirurgi plasticieni: readuceți-mi tinerețea! Voi plăti orice bani!
Chirurgul taie nasul și buzele, îndepărtează pliurile și ridurile, dar tinerețea nu revine.
Brigitte Bardot a recunoscut că în viața ei au existat multe astfel de perioade dificile, fără capăt, în care nu înțelegea de ce să trăiască mai departe. Ea plângea noaptea, negăsind consolare în nimic. Dar, în cele din urmă, s-a săturat să-i fie milă de ea însăși, și-a acceptat treptat vârsta.”Mi-am dat seama că în viața unei femei atât la 50 de ani, cât și la 80 de ani, există ceva de care să mă bucur și pentru care să trăiești:
„Și trebuie să trăiești pentru lucrurile mărunte. Pentru zorii de la cinci dimineața și apusul de la cinci seara, pentru drumeții, pentru mersul pe bicicletă cu muzică în urechi și vânt în păr, pentru dans în ploaie, pentru râs până te doare stomacul.
De dragul cântecelor preferate și al cărților bune, de dragul zâmbetelor fără motiv, de dragul conversațiilor lungi, de dragul prăjiturii și al ceaiului, de dragul odihnei după o zi lungă și grea, de dragul unei scântei în ochi.
Trăiește pentru aventurile nopții și pentru stelele care te văd acasă. Trăiește pentru oamenii care își amintesc că bei ceai fără zahăr și că urăști ceapa. Trăiește pentru plimbări lungi, pentru îmbrățișări și noi cunoștințe.
De dragul cadourilor neașteptate și al mult așteptatului „da”…”