Era odată o fată, care trăia și se întreținea cum putea. Vindea ceea ce creștea în grădină, în pădure și ceea ce dădea vaca – fructe, legume, ciuperci, lapte, brâznă ș.a.m.d. Iarna trăia din ceea ce reușea să câștige vara. Fratele său înstărit n-o invita niciodată la vila lui luxoasă. Tânără însă nu se supăra, chiar cu drag îi trimitea lui și familiei sale bunătăți de la țară. Ea n-a cerut niciodată nimic de la fratele său, avea totul – un acoperiș deasupra capului, un lot mic de pământ și energie ca să-și câștige existența.
După câțiva ani de îmbogățire, partenerii de afaceri l-au înșelat pe bărbat și l-au lăsat fără niciun leu. Soția și-a găsit pe altcineva, iar fiul a pornit pe calea greșită și era deja târziu să-l reeduce. Casa i-a fost confiscată. La capătul disperării, bărbatul și-a amintit de sora sa de la țară și a decis s-o viziteze.
Femeia se descurca din ce în ce mai bine. Avea patru vaci, un ocol plin cu porci și chiar și o mașină cu care ducea produsele să le vândă în oraș. Copiii îi erau deja mari, cu studii terminate. Masa pe care a întins-o era plină de bunătăți proaspete și delicioase.
Bărbatul nu știa cum să-și ceară iertare, îi era foarte rușine că și-a ignorat sora atâția ani. Așa cum n-a fost niciodată supărată pe el, femeia n-avea pentru ce să-l ierte, ba mai mult, i-a propus să trăiască la ea și un loc de muncă.
Morala: Nu uita de unde vii, indiferent unde ajungi.