A fost odată o femeie care de circa un an de zile era absolut independentă și era extrem de mândră de asta. Ea a renunțat la prieteni, pentru că nu voia să depindă de ei. Ea se trezea strict când suna deșteptătorul și nu mai lenevea în pat. Pentru ea, nu mai conta cafeaua sau ceaiul pentru că a depășit și dependența de cofeină. A renunțat și la tot ce e dulce sau nesănătos. La micul dejun servea doar apă și terci neîndulcit.
Nu mai era dependentă nici de shoping, putea foarte ușor să renunțe la o haină pe care o îndrăgea. Nu-și mai pierdea mințile nici după bărbați. Era cât pe ce să devină dependentă de iubit așa că repede a pus capăt relației.
Așadar, era o femeie absolut independentă care credea că este foarte aproape de perfecțiune.
Într-o seară, femeia a auzit un zgomot de după ușă. A deschis și când colo o pisică. Femeia a rămas cu gura căscată.
-Tu? Nu pot să cred! 340 de km?
-Am mers timp de un, a zis pisica, intrând sleită de puteri în casă.
-De ce?
-Mi s-a făcut dor. Nu pot trăi fără tine, fără casa noastră, fără bărbatul nostru. Apropo, unde e?
-Păi, te-am dus la mătușa în sat. Nu te-ai supărat?
-Ințial, da, dar te-am iertat. Înțeleg… ai vrut să fii independentă…
-Și am devenit! a zis mândră femeia.
-Atunci, te felicit și n-o să te rețin prea mult. Lasă-mă doar o zi-două să mă odihnesc și mă întorc în sat.
În miez de noapte, ca de obicei, femeia se trezea din cauza anxietății, întinse mâna să ia calmante și a dat de blana moale a pisicii. Aceasta dormea lângă ea și torcea. După câteva clipe, golul din suflet îi dispăruse și femeia adormi fără pastile.
Trecuse trei zile de atunci. Dimineața, femeia s-a trezit, a mai stat vreo 30 de minute întinsă în pat, apoi a mers la bucătărie și și-a făcut o cafea tare cu ciocolată. Mai târziu, a luat telefonul și i-a scris bărbatului iubit „Unde ești?”. Ulterior i-a scris prietenei să se vadă la cafenea.
Pisica stătea la ușă.
-Lasă-mă să ies, te rog, a zis pisica.
-Pleci? a întrebat îngrijorată femeia. Nu voi putea fără tine!
-Stai liniștită, merg la plimbare, să nu închizi ușa.
Așadar, independența nu este lipsa dependențelor. Este siguranța că ușa este deschisă. Independența este fericiea să știii că ai pe cineva gata să meargă pentru tine pe jos 340 de km…