Pilda despre cele 4 lumânări: o citești într-un minut, îți prinde bine o viață

Patru lumânări ardeau în liniște și încet, încet se topeau. Era atât de liniște, încât se auzea cum acestea vorbeau.

Prima lumânare zise:

-Eu sunt „Pacea”. Cu mare regret, oamenii nu știu să mă păstreze. Nu am o altă ieșire, trebuie să mă sting.

Acestea fiind spuse și flacăra s-a transformat în fum.

A doua lumânare se făcu și ea abia auzită:

-Eu sunt „Credința”. Din păcate, nimeni nu are nevoie de mine.

Oamenii nici nu vor să audă de mine, nu mai există vreun rost să ard în continuare.

Abia de și-a terminat ultimul cuvânt, că o adiere ușoară de vânt a stins lumânarea.

A treia lumânare s-a întristat de n-a mai putut și a spus:

-Eu sunt „Iubirea”. Nu mai am putere să-mi mențin flacăra. Oamenii nu mă prețuiesc și nu mă înțeleg. Ei îi urăsc chiar și pe cei de care sunt iubiți – părinți, frați, surori și multe alte persoane apropiate.

În aceeași secundă, lumânarea a treia s-a stins.

Imediat după aceasta, un copil a intrat în cameră și, văzând cele trei lumânări stinse, speriat a strigat:

-Ce faceți?! Voi trebuie să ardeți! Eu mă tem de întuneric! – a zis băiatul plângând.

La puțin timp, lumânarea a patra își drese vocea și rosti:

-Nu te teme și nu plânge! Atât timp cât flacăra mea arde, poți aprinde și celelalte lumânări. Nu uita, eu sunt „Speranța”! – a zis cu căldură cea de-a patra lumânare.

Deci, fie ca flacăra speranței să ardă mereu în sufletul tău. Cu ea, oricând vei putea reaprinde pacea, credința și iubirea!