Era un tânăr nervos care deseori critica și vorbea cuvinte urâte în adresa altora. Tatăl lui îl întreabă dacă a procedat corect atunci când l-a numit urât. Fiul își cere scuze, dar tatăl îi lămurește că scuzele nu pot șterge mânia pe care a avut-o.
Pentru ca să-i dea o lecție de viață, tatăl îi dă u pungă plină de cuie și îi spune, ca de fiecare dată când își va pierde echilibrul emoțional să bată câte un cui în gardul din curte.
Primele zile el bătea zeci de cuie pe zi, dar încetul cu încetul a ajuns ziua când nu a mai bătut nici un cui. Vine la tatăl său și spune:
-Tată, eu azi nu am bătut nici un cui!
-Bravo feciorașule, acum de fiecare data când vei observa că te-ai abținut să ofensezi pe ceilalți, scoate câte un cui din gard.
Astfel în câteva zile gardul a rămas fără nici un cui.
Atunci tatăl său i-a spus: “Bravo feciorașule, dar vezi că în gard au rămas găurile? Astfel e și când jignești un om, e ca și cum ai bate un cui în inimă, apoi îți ceri iertare, e ca și cum ai scoate cuiul din inimă, dar în inima lui rămâne gaura. Nu poți șterge această cicatrice…