Atunci când întâmpinăm dificultăți în călătoria vieții noastre ne plângem că Universul ne defavorizează. Pentru a face față tuturor încercărilor vieții, trebuie să înțelegem că fiecare problemă ascunde o binecuvântare. Oportunitățile de a crește vin anume prin dificultăți. Da, o astfel de cale nu este întotdeauna acoperită cu petale de flori.
Atunci când vom învăța să fim recunoscători Universului pentru tot, acceptând provocările cu demnitate, atunci va începe adevărata noastră cale spre succes în toate sferele vieții.
Un băiețel a rămas orfan foarte devreme. El a fost adăpostit de o rudă îndepărtată, care s-a dovedit a fi o persoană crudă și nemiloasă. Copilul era bătut, hrănit cu resturi, închis și lăsat într-un hambar întunecos, nu i se permitea să se joace cu alți copii. După una dintre certuri, care s-a încheiat cu o altă bătaie, băiatul nu a mai suportat și a fugit.
A rătăcit mult, a trăit cerșind, a furat, dormea pe unde apuca și așa s-a întâmplat că într-o noapte a adormit pe treptele unei școli. Aceasta s-a dovedit a fi renumită datorită Învățătorului ei. Aici era predată arta militară, iar despre măiestria Învățătorului se auzeau legende. El l-a adăpostit pe bietul copil. Băiatul a început să îndeplinească toată munca necesară cu recunoștință, iar bătrânul Învățător, văzând sârguința copilului, a început să-l învețe arta lui.
Anii au trecut… Tânărul a devenit un spadasin excelent. Acum, toată lumea vorbea despre abilitățile sale. Bătrânul Învățător a murit și i-a lăsat școala drept moștenire orfanului.
Odată, făcând o excursie cu elevii săi, Maestrul a ajuns în zona în care a crescut. În apropierea unei case a văzut un bătrân neputincios.
-Acesta este unchiul de la care am fugit, – le-a spus el elevilor săi. Tinerii și-au apucat săbiile, intenționând să-și răzbune învățătorul, dar acesta i-a oprit.
-Nu! Aceasta este persoana căreia îi datorez tot ceea ce am obținut și ce pot face acum. Dacă nu era el, cine aș fi devenit?! Datorită lui am ajuns pe această cale.